Florea Ana-Maria

Suna foarte cunoscut...poate chiar dureros de cunoscut....shi imi doresc sa nu fi shtiut ce inseamna sa te intrebi asta....
dar...pana la urma?Nu sunt norocoshi cei care iubesc????

A trecut ceva timp de cand nu am mai comentat nimic, si nici peste textele mele nu m-am mai uitat, nu credeam sa mai fie ceva pe aici, insa am dat peste comentariul tau, perseu, dupa ce am scris ceva la tine... da-mi voie sa te lamuresc. Eram intr-o sambata la cisnadioara si am urcat in cetate. Mi-am adus aminte de oameni, ma gandeam cati oameni nu au pasit, nu au murit, nu au ras, au plans, pe aceeasi bucata de pamant pe care pasam eu, pe care scuturam scrumul tigarii. si mi-am adus aminte de vitoria lipan, cum, de cate ori inchina, picura catova stropi pentru morti. Aceea era ideea. Inchinam pentru sufletele pe care le simteam aproape, ca si cum aerul pe care il inspiram era alcatuit numai din ele. Din pacate, eu am inchinat cu ceai... Mi-am adus aminte de poezia lui Holerlin, "Halfte des Lebens" (Jumatatea vietii), de teama lui ca nu va mai gasi soare, flori, iar zidurile prea reci nu ii vor mai vorbi.
Textul meu nu a fost perceput asa cum as fi vrut eu sa fie insa eu m-am saturat sa fiu explicita, am inceput sa abordez putin din stilul lui Rilke, si al lui Holderlin... in sensul ca eu descriu, eu aduc imagini, putine trairi, dar care trairi ar trebui sa fie intuite, sau, mai bine, las la latitudinea cititorului sa simta ce doreste el.
Sunt obosita... ma retrag... noapte buna...

Mie mi se pare ca in loc de suferinta, Camil Petrescu a spus "drama"("Cata luciditate, atata drama"), in fine, ma pot insela.
Tot el a mai spus si " Cuvantul e oricand un mod imperfect de comunicare".... din fericire nu se aplica in cazul de fata. Imi place aceasta abordare a ta, simpla, clara si... atat de patrunzatoare. Cel putin mie asa imi pare. La recitire, domnule Perseu

Mie mi se pare ca in loc de suferinta, Camil Petrescu a spus "drama"("Cata luciditate, atata drama"), in fine, ma pot insela.
Tot el a mai spus si " Cuvantul e oricand un mod imperfect de comunicare".... din fericire nu se aplica in cazul de fata. Imi place aceasta abordare a ta, simpla, clara si... atat de patrunzatoare. Cel putin mie asa imi pare. La recitire, domnule Perseu

Acestea nu sunt versuri. Imi place acest text foarte mult si de aceea am vrut sa le arat si altora. Imi e foarte drag, il simt aproape. Probabil din cauza evenimentelor din viata mea, poate din cauza ca si eu percep timpul intr-un fel asemanator, poate pentru ca il invidiez pe Ionesco, pentru ca el si-a putut opri ceasul, iar eu nu am puterea aceasta.

Dupa ce in prima parte a textului totul este descris concret, cu siguranta, in a doua parte, dupa ce incepi sa \"scurmi in nisipul moale\" totul devine confuz, totul devine posibil. Asta datorita cuvantului \"parca\", pe care il folosesti frecvent in aceasta a doua parte- prin felul in care l-am perceput, eu am impartit textul in doua parti. Se creeaza un sentiment ambiguu, dar foarte placut si incitant!
Am o singura, nu obiectie... \"parca corzile\" ar putea fi inlocuit cu \"era ca si cum\" sau \"corzile pareau a fi actionate\". In fine... este textul tau si decizia ta(nu incerc sa restabilesc vreun scor, sa fie remiza!), e o simpla propunere.
Iti doresc ca lianele, sau algele, sa nu devina obstacole (de neinlaturat) in cautarea ta, in a intelege, in a primi aripi. Poate, vei gasi si tu \"Un clopotel cu clinchet argintiu\"(N. Labis).

Va multumesc pentru aprecieri. Perseu, poate ai observat ca ti-am urmat sfatul(gaurica=spartura acum). Degeaba, macar atat sa trezeasca:). Anton... ei bine, ma simt foarte magulita!
Imi face intr-adevar foarte bine sa vad ca, dupa doi ani, inca mai sunt citita si comentata. Daca e de bine, ma bucur, daca nu e kiar de bine, caut sa ma corectez.
Va urez o zi cat mai buna!

Descrie intr-un fel sentimentul pe care l-am avut azi-dimineata, cand am vazut cum zorile imbraca noaptea...o noapte alba.
As vrea sa te fac totusi atenta la acel \"chiama\" care ar trebui sa fie \"cheama\".
Rugaciunea mea a fost intrerupta de cocosii care se incapatanau sa imi arate si ei noua zi....

Imi place cum ai integrat mitul pesterii in textul tau.
Cu toate explicatiile date, de empiristi si rationalisti, adevarul ramane de multe ori intangibil, abstract, intens mediatizat, necunoscut.
Filosofie imbinata cu senzatie... cum sa nu imi placa?

Dincolo de personaje mitice, mi-a sarit in ochi versul :\"eu, neinflorita, ma nasteam in glastra\", aducandu-mi aminte de \"Faust\" al lui Goethe, si al lui om nascut intr-o eprubeta. Urmatoarele versuri, anume cele ale Afroditei, mi-au adus aminte de drumul ales de acel om, anume, de a parcurge toate etapele dezvoltarii pentru a ajunge cu adevarat om... Intamplarea sa fi facut, ca el sa fie barbat, imperfect, cautand perfectiunea? Perfectiunea unui muritor... pururi imperfect... sa ne fie de ajutor acum mai-mult-ca-perfectul?

Inca te citesc cu placere... e reconfortant. Acum cand confortul in varii domenii mi-a ajuns strain.
Cele mai apropiate de sufletul meu sunt ultimele patru versuri. Soarele ar putea rememora eclipsa, dar, poate, ar trebui sa fii si tu aproape de el, pentru a-i simti inelul ce va ramane pururi stralucitor, neacoperit de luna. Este un fapt explicat stiintific... o favoare din partea stiintei.

Sincer, cred ca e gratuita afirmatia ta, degeaba. Nu cred ca meritam sa fiu atacata. E un defect al meu sa resimt durerea sau nedreptatea, chiar daca nu sunt ale mele. Imi pare rau ca te-ai folosit de acel comentariu pentru a ma ataca atat de direct. Pe langa problemele de sanatate cu care ma confrunt acum, cuvintele tale sunt infime. Smiorcait? Imi pare rau ca am fost atat de sincera. Ciudat, parintii mei m-au invatat sa fiu sincera si corecta. Daca eu asa am simtit, nu stiu care e problema ta!
Evident, mor atatia oameni,iar noi, nu simtim nimic. Cand simtim insa ca moartea e atat de aproape de noi, lucrurile se schimba. Este fapt logic si atestat psihologic. Este real. Sincer, sunt dezamagita... eu nu am intentionat sa fac o mascarada, nici sa joc teatru si imi pare rau ca a fost interpretat asa.
Nu ai pic de consideratie pentru mine, degeaba? Asta este! La fel de linistita o sa traiesc in continuare, la fel de bine o sa dorm noaptea! Repet, nu isi avea locul.
E un copil... unul care, dupa parerea unora, plateste pentru pacatele pe care nu le-a savarsit.

On Being a Champion

A Champion is a winner,
A hero...
Someone who never gives up
Even when the going gets rough.
A champion is a member of
A winning team...
Someone who overcomes challenges
Even when it requires creative solutions.
A champion is an optimist,
A hopeful spirit...
Someone who plays the game,
Even when the game is called life.
There can be a champion in each of us,
If we live as a winner,
If we live as a member of the team,
If we live with a hopeful spirit,
For Life.

Mattie a scris asta. Lui ii place sa i se spuna Mattie,desi se numeste Matthew.
iti multumesc domnule Tudor Radu pentru ca ai afisat acest link. Am ochii inlacrimati si nu mi-e rusine sa o spun.
Imi lipsesc cuvintele...
E greu sa respir acum, cand oxigenul pe care il inspir eu ii poate fi atat de util altcuiva, cand plamanii mei functioneaza normal, si as vrea sa fie ai altcuiva; cand o inima bate regulat, si as vrea sa fie a altcuiva.
Cand viata.... nu mai e a mea...
As vrea... dar nu am cum... o sa ma rog... poate miracolul isi va aduce aminte ca exista Mattie deocamdata... si,poate Mattie va pleca doar peste foarte mult timp acolo in \"Heaven is a Wonderful place,
Heaven is a place a Forever place.\" (versuri scrise tot de Mattie)
Poate un inger ii va darui aripile lui....

Poezie? hai proza... sau ganduri... incurajari, sfaturi, insa in nici un caz poezie, cel putin nu in \"dictionarul\" meu.
versurile sunt stangace, rima- intamplatoare, iar cuvintele... fade. Imi pare rau, nu vreau sa te descurajez.
O sa dau un exemplu, pentru inceput: \"Si-ncepi un drum in cale vietii tale\". O greseala de ortografie: \"calea\", asta, probabil este neatentia. Dar eu am alta intrebare, adica, sa incepi un drum in cale? Incepi un drum in drum? In fine, dorinta poetului, sa spunem.
\" de alti inaintasi\", asta ar suna ca si cum si eu, cea care citeste, sunt tot o inaintasa... \"paraca\" probabil e \"parca\", iar la urma, alta greseala de ortografie \"cei\" ar fi trebuit sa fie \"ce-i\"(ce este rau, nu?).
Imi par puerile versurile, generalitati impartasite noua cu ajutorul unui limbaj cam \"din topor\".
Te sfatuiesc sa mai citesti, cat mai mult posibil, si nu ma refer la ziar:>>; este numai pentru binele tau.
Si eu faceam multe greseli, inghiteam litere, la fel cum faci si tu. Insa, de atunci s-a scurs ceva timp, va trebui sa corectez si eu texte. Asta a fost o paranteza. Nu ma dau ca exemplu, nici gand!!! Tot ceea ce iti doresc este inspiratie, vocabular mai bogat... si, nu mai repeta cuvantul \"bun\", ptr ca e deranjant.
Sa \"citim\" de bine!

Vai, Anaiss! De data asta chiar ai sarit calul.Serios. Au fost introduse anumite optiuni de catre editorul nostru- optiuni de care ionut profita.
Daca acestea sunt poezii care ii plac lui, iar el vrea sa ni le arate si noua, unde este problema????
Mie mi se pare ca este vorba de un om care incearca acum sa intinda o mana, sa spuna: \"Uitati mai, mie asta imi place! Voi ce ziceti? Imi impartasiti parerea sau nu???\"
Nu vad nimic rau in asta. Cu privire la ceea ce ai mai scris, am citit azi un text al lui ionut care mi-a placut foarte mult. Mi se pare ca se numeste \"Aripi\". L-am gasit surprinzator de sensibil. In mare, impartasesc parerea celor ce l-au comentat, de aceea nu am mai inserat o parere a mea.
In plus, daca te agaseaza, de ce il mai citesti?? Nu imi aduc aminte sa te forteze cineva sa faci asta. Sau????

Imi place modul in care ai scris si structurat poezia. Nu mi-am putut stapani un zambet ce mi-a inflorit pe fata. E un lucru destul de rar(cel putin la mine)cand o poezie trezeste un zambet si incerc sa profit cat mai mult de asta.
Sunt imagini si cuvinte ce au mai fost folosite(indelung), insa efectul poeziei este diferit, si asta respect.
Frumos este ca ai cui sa o dedici...este reconfortant.

Hai ca deja asta e a treia oara cand vad comentariile acestea ale lui Ionut! Este obositor!
Mai ales ca mie mi se pare poezia superba, prin atmosfera creata, ce se potriveste perfect starii mele(egoista k intotdeauna).
E genul de poezie care te imbraca. Te ia cu sine si te poarta acolo unde se desfasoara ea. Pe un taram irational, abstract, imemorial.
Daca e sa fiu eu bestia, atunci, imi pare rau, insa nu am fost adormita, ci m-am trezit observand incaperea in care ma aflu; incercand sa caut in memorie fiecare aspect asemanator...

Am modificat de-ul acela.
Ca a castigat Schumacher, Michael, stiu si sunt foarte bucuroasa pe kestia asta:>>.
Cu privire la incursiunile in realitate, ei bine, tot textul este o realitate spusa in mai multe feluri. Cel putin asa l-am conceput eu. Ai si dreptate, bineinteles. Insa acesta e un text scris direct la calculator, asa cum faceam cand am inceput sa scriu pe acest site, acum aproape 2 ani. Lucru pe care nu l-am mai facut de foarte mult timp. A fost refreshing:>>
Multumesc

vai vai danielluca! Nu inteleg ce ai cu fata! Kiar nu inteleg! O data ca e prea suava, prea delicata, apoi sa nu spuna \"de la prima infatisare\" ca e o romantica....sa imbrace vorbele, sa nu le spuna la propriu! Stai un pic, te rog, ca se pare ca eu nu am inteles ce se intampla pe acest site! Adica, nu trebuie sa se scrie ceea ce se simte, ci ceea ce place altora(tu, in cazul acesta!)!!! Despre asta sa fie vorba?? De asta s-a creat site-ul asta??? Cred ca ar trebui sa iti revizuiesti comentariile, sincer! Pe mine m-ai bagat in boala cu ceea ce ai scris, nu stiu cum a reactionat autoarea, ptr ca nu a zis nimic. Insa, dupa parerea mea, ai o parere eronata despre textele ce le scrie si motivul nasterii acestora!
Daca e romantica, daca ea asa simte si asa scrie, kre e problema ta?? Nu inteleg!! Sau tu reprezinti toti cititorii de pe lumea asta??? Am exagerat,insa am fost foarte surprinsa!
Bun, mie mi-a placut ceea ce a scris, pentru ca am simtit odata cu ea. Nu spun ca nu se pot face schimbari, ca nu isi poate imbunatati lucrarile, asta se poate intampla la toata lumea...insa de aici, pana la a-i CERE sa scrie intr-un anumit fel...km departe nu???

Noroc cu acele versuri kre se repeta. Daca nu, ar fi fost doar \"E noapte si-i taraziu/ E prea tarziu sa sper/ E prea tarziu sa cer.// E frig si sunt cam rece/ `N acest cuptor imens /In vidul prea imens \". Si-atunci mesajul ar fi fost tot clar, mult mai usor de retinut si ar fi avut acelasi impact, poate kiar mai mare.
Imi pare insa rau ca te simti asa. Stiu, in felul meu, cum este... sper sa treaca...asa cum face si timpul.