Florea Ana-Maria

Suna foarte cunoscut...poate chiar dureros de cunoscut....shi imi doresc sa nu fi shtiut ce inseamna sa te intrebi asta....
dar...pana la urma?Nu sunt norocoshi cei care iubesc????

Sincera sa fiu mi se pare inutila abordarea, daca se scrie om cu litera mica sau mare, cel fel de oameni suntem etc. Hai sa il luam pe Pascal, care spune ca omul este o salcie cugetatoare, ca este o fiinta minunata, plina de contradictii, pe urma, sa trecem la Bergson care nu il mai numeste homo sapiens, ci homo faber... hai sa il luam si pe Blaga, care spune ca omul duce o existenta "intru mister si revelare".
Parerile difera de la om la om, sau de la persoana la persoana, asa ca eu chiar nu vad rostul discutiilor! Sunt dispute fara o finalitate! Sunt inutile! Vreti razboi, foarte bine! Dar eu nu am nevoie de razboiul vostru, si cred ca sunt unii care imi impartasesc parerea. Va atacati gratuit si imi pare rau sa va spun ca nu e deloc spre lauda voastra! Nu cred ca acesta ar fi trebuit sa fie un editorial, intrucat este o simpla replica la o alt text si la o disputa! In plus, revenind la ideea initiala, ne cramponam de niste litere, si, cum bine spunea cineva intr-un text, numele proprii se scriu intotdeauna cu majuscula:))).
Intr-adevar, ideile expuse aici sunt cursive, coerente, bine argumentate, dar tot nu au nici un fel de finalitate. Dupa cum ar trebui sa observe Filip, daca intr-adevar dorinta domnului B. Geana a fost sa aduca pacea intre noi, cu parere de rau, observ si eu ca acest lucru nu s-a intamplat. Si imi pare rau ca la "piciorul" editorialului se astern din nou cuvinte dure.
Sa vedem acum cine canta si cine danseaza pe ritm!

A trecut ceva timp de cand nu am mai comentat nimic, si nici peste textele mele nu m-am mai uitat, nu credeam sa mai fie ceva pe aici, insa am dat peste comentariul tau, perseu, dupa ce am scris ceva la tine... da-mi voie sa te lamuresc. Eram intr-o sambata la cisnadioara si am urcat in cetate. Mi-am adus aminte de oameni, ma gandeam cati oameni nu au pasit, nu au murit, nu au ras, au plans, pe aceeasi bucata de pamant pe care pasam eu, pe care scuturam scrumul tigarii. si mi-am adus aminte de vitoria lipan, cum, de cate ori inchina, picura catova stropi pentru morti. Aceea era ideea. Inchinam pentru sufletele pe care le simteam aproape, ca si cum aerul pe care il inspiram era alcatuit numai din ele. Din pacate, eu am inchinat cu ceai... Mi-am adus aminte de poezia lui Holerlin, "Halfte des Lebens" (Jumatatea vietii), de teama lui ca nu va mai gasi soare, flori, iar zidurile prea reci nu ii vor mai vorbi.
Textul meu nu a fost perceput asa cum as fi vrut eu sa fie insa eu m-am saturat sa fiu explicita, am inceput sa abordez putin din stilul lui Rilke, si al lui Holderlin... in sensul ca eu descriu, eu aduc imagini, putine trairi, dar care trairi ar trebui sa fie intuite, sau, mai bine, las la latitudinea cititorului sa simta ce doreste el.
Sunt obosita... ma retrag... noapte buna...

Mie mi se pare ca in loc de suferinta, Camil Petrescu a spus "drama"("Cata luciditate, atata drama"), in fine, ma pot insela.
Tot el a mai spus si " Cuvantul e oricand un mod imperfect de comunicare".... din fericire nu se aplica in cazul de fata. Imi place aceasta abordare a ta, simpla, clara si... atat de patrunzatoare. Cel putin mie asa imi pare. La recitire, domnule Perseu

Mie mi se pare ca in loc de suferinta, Camil Petrescu a spus "drama"("Cata luciditate, atata drama"), in fine, ma pot insela.
Tot el a mai spus si " Cuvantul e oricand un mod imperfect de comunicare".... din fericire nu se aplica in cazul de fata. Imi place aceasta abordare a ta, simpla, clara si... atat de patrunzatoare. Cel putin mie asa imi pare. La recitire, domnule Perseu

Acestea nu sunt versuri. Imi place acest text foarte mult si de aceea am vrut sa le arat si altora. Imi e foarte drag, il simt aproape. Probabil din cauza evenimentelor din viata mea, poate din cauza ca si eu percep timpul intr-un fel asemanator, poate pentru ca il invidiez pe Ionesco, pentru ca el si-a putut opri ceasul, iar eu nu am puterea aceasta.

Dupa ce in prima parte a textului totul este descris concret, cu siguranta, in a doua parte, dupa ce incepi sa \"scurmi in nisipul moale\" totul devine confuz, totul devine posibil. Asta datorita cuvantului \"parca\", pe care il folosesti frecvent in aceasta a doua parte- prin felul in care l-am perceput, eu am impartit textul in doua parti. Se creeaza un sentiment ambiguu, dar foarte placut si incitant!
Am o singura, nu obiectie... \"parca corzile\" ar putea fi inlocuit cu \"era ca si cum\" sau \"corzile pareau a fi actionate\". In fine... este textul tau si decizia ta(nu incerc sa restabilesc vreun scor, sa fie remiza!), e o simpla propunere.
Iti doresc ca lianele, sau algele, sa nu devina obstacole (de neinlaturat) in cautarea ta, in a intelege, in a primi aripi. Poate, vei gasi si tu \"Un clopotel cu clinchet argintiu\"(N. Labis).

arele=incercarile

Mi-ai adus aminte de Platon, care a crezut de cuviinta sa afirme ca omul este un animal fara pene, iar dupa ce Diogene Criticul a jumulit un cocos si i l-a aratat, Platon a adaugat \" si cu unghii late\"... oricat de veche aceasta teorie, pe atat de actuala mi se pare. Ipocrizia poate consta si in arele noastre de a incerca sa evadam de noi, de propria noastra neputinta, nimicnicie.
Ai fost foarte critic. Foarte acid. Placerea mea!:) Si ce mi-a mai placut a fost ca ai combinat concretul cu imaginea Cro-Magnon-ului.

Va multumesc pentru aprecieri. Perseu, poate ai observat ca ti-am urmat sfatul(gaurica=spartura acum). Degeaba, macar atat sa trezeasca:). Anton... ei bine, ma simt foarte magulita!
Imi face intr-adevar foarte bine sa vad ca, dupa doi ani, inca mai sunt citita si comentata. Daca e de bine, ma bucur, daca nu e kiar de bine, caut sa ma corectez.
Va urez o zi cat mai buna!

Descrie intr-un fel sentimentul pe care l-am avut azi-dimineata, cand am vazut cum zorile imbraca noaptea...o noapte alba.
As vrea sa te fac totusi atenta la acel \"chiama\" care ar trebui sa fie \"cheama\".
Rugaciunea mea a fost intrerupta de cocosii care se incapatanau sa imi arate si ei noua zi....

Noi ne poezim, voi va poeziti, ei se poezesc.. si ui asa poezia e gata! Luam radacina, o trecem la patrat si iese o poezie la puterea a doua.
Trecand cu vedera aberatiile de mai sus, as dori sa doresc si eu tuturor Sarbatori fericite! Poate, de sarbatori vom uita de voi, de ei, de noi.. poezindu-ne pe campii! Caz doar nu degeaba a venit primavara, nu?
Mult succes tuturor! La o repoezire cat mai strasnica!

Si-adorm noaptea cu tine-n gand,
Ce bine-i sa traiesti visand
uite-o rima, uite-o nu-i
ca mi-e scrisa pe calcai!

Dupa cat am invatat si azi
cu fruntea goala catre brazi
imi face bine-a ta citire
dupo-o zi de \"librarie\".

Gramakika ce iashte?
No ca-z doar nu iashte vrun lucru mare,
Ia otzar intre hotare,
Cat sa te gaghilen ureki!
Si dragostea ce iashte?
Ia un tzantzar palit de metafizica
pe-ogoarele muncitorimii asudate..

Si ui ca mi-am piert rima!(laolalta cu alte lucruri...nemtudom!)

Am citit,
Am si zambit,
si-acuma iar la buchisit!

Faust nu ar fi de acord cu tine, anume ca la inceput ar fi fost Cuvantul... el spune \"Im Anfang war die Tat\"(In inceput a fost fapta).
Un zambet amar mi-a lasat poezia ta, prin continut. Nu te critic, nu, zambetul amar se datoreaza paradisului lumesc, in care noi suntem cat de lumesti se poate. \"Cel mai elementar\" lumesc, ptr a folosi o expresie indragita de oameni de la tv si radio.
Stii ca a fost gasita o bucatica de papyrus, care ar fi fost scrisa in \"perioada martorilor oculari\", perioada care inceteaza in anul 70 A.D. ?
Daca Dumnezeu nu vine de buna voie pe pamant, il vom aduce noi, cu fastul necesar... si vom admira \"hainele noi ale imparatului\".

Imi place cum ai integrat mitul pesterii in textul tau.
Cu toate explicatiile date, de empiristi si rationalisti, adevarul ramane de multe ori intangibil, abstract, intens mediatizat, necunoscut.
Filosofie imbinata cu senzatie... cum sa nu imi placa?

Dincolo de personaje mitice, mi-a sarit in ochi versul :\"eu, neinflorita, ma nasteam in glastra\", aducandu-mi aminte de \"Faust\" al lui Goethe, si al lui om nascut intr-o eprubeta. Urmatoarele versuri, anume cele ale Afroditei, mi-au adus aminte de drumul ales de acel om, anume, de a parcurge toate etapele dezvoltarii pentru a ajunge cu adevarat om... Intamplarea sa fi facut, ca el sa fie barbat, imperfect, cautand perfectiunea? Perfectiunea unui muritor... pururi imperfect... sa ne fie de ajutor acum mai-mult-ca-perfectul?

Inca te citesc cu placere... e reconfortant. Acum cand confortul in varii domenii mi-a ajuns strain.
Cele mai apropiate de sufletul meu sunt ultimele patru versuri. Soarele ar putea rememora eclipsa, dar, poate, ar trebui sa fii si tu aproape de el, pentru a-i simti inelul ce va ramane pururi stralucitor, neacoperit de luna. Este un fapt explicat stiintific... o favoare din partea stiintei.

Sincer, cred ca e gratuita afirmatia ta, degeaba. Nu cred ca meritam sa fiu atacata. E un defect al meu sa resimt durerea sau nedreptatea, chiar daca nu sunt ale mele. Imi pare rau ca te-ai folosit de acel comentariu pentru a ma ataca atat de direct. Pe langa problemele de sanatate cu care ma confrunt acum, cuvintele tale sunt infime. Smiorcait? Imi pare rau ca am fost atat de sincera. Ciudat, parintii mei m-au invatat sa fiu sincera si corecta. Daca eu asa am simtit, nu stiu care e problema ta!
Evident, mor atatia oameni,iar noi, nu simtim nimic. Cand simtim insa ca moartea e atat de aproape de noi, lucrurile se schimba. Este fapt logic si atestat psihologic. Este real. Sincer, sunt dezamagita... eu nu am intentionat sa fac o mascarada, nici sa joc teatru si imi pare rau ca a fost interpretat asa.
Nu ai pic de consideratie pentru mine, degeaba? Asta este! La fel de linistita o sa traiesc in continuare, la fel de bine o sa dorm noaptea! Repet, nu isi avea locul.
E un copil... unul care, dupa parerea unora, plateste pentru pacatele pe care nu le-a savarsit.

On Being a Champion

A Champion is a winner,
A hero...
Someone who never gives up
Even when the going gets rough.
A champion is a member of
A winning team...
Someone who overcomes challenges
Even when it requires creative solutions.
A champion is an optimist,
A hopeful spirit...
Someone who plays the game,
Even when the game is called life.
There can be a champion in each of us,
If we live as a winner,
If we live as a member of the team,
If we live with a hopeful spirit,
For Life.

Mattie a scris asta. Lui ii place sa i se spuna Mattie,desi se numeste Matthew.
iti multumesc domnule Tudor Radu pentru ca ai afisat acest link. Am ochii inlacrimati si nu mi-e rusine sa o spun.
Imi lipsesc cuvintele...
E greu sa respir acum, cand oxigenul pe care il inspir eu ii poate fi atat de util altcuiva, cand plamanii mei functioneaza normal, si as vrea sa fie ai altcuiva; cand o inima bate regulat, si as vrea sa fie a altcuiva.
Cand viata.... nu mai e a mea...
As vrea... dar nu am cum... o sa ma rog... poate miracolul isi va aduce aminte ca exista Mattie deocamdata... si,poate Mattie va pleca doar peste foarte mult timp acolo in \"Heaven is a Wonderful place,
Heaven is a place a Forever place.\" (versuri scrise tot de Mattie)
Poate un inger ii va darui aripile lui....

Dincolo de Harap Alb, de Miorita si de Monastirea Argesului(varianta culta, scrisa de Lucian Blaga), am ajuns la \"Tinerete fara Batranete si Viata fara de Moarte\". Am murit odata cu printul ce nu a putut suporta nemurirea. Sa fie bine, sa fie rau? Doar infinitul, marele ciclu, logos-ul o vor sti...