Link catre poezia unui invingator

Nu are importanta daca are sau nu talent la poezie. Este un copil care moare. Este nedrept.Nu are importanta daca este geniu sau retardat. Este un copil care moare.
Este un om care moare. O inima care va inceta sa bata.

aproximativ 35.000 de oameni mor ZILNIC de foame, iar majoritatea dintre ei sunt copii, iar noi ne-am gasit sa ne suflecam mucii in fata unui prapadit caruia ii este sortit sa moara.

sunt dezgustat de patetismul asta de parada!

lacrima, data viitoare cand mai lasi un rest in farfurie ar trebui sa te apuce din nou vinovatia si smiorcaitul!

nu e moartea unui copil o tragedie in orice circumstanta?
Si cine e sa masoare care sufera mai mult in fata unei asemenea istorii? Cind a murit taica-meu am vazut diverse categorii de oameni si feluri de a compatimi...tanti lenuta (sora lui taica-meu) care mai toca la varza, mai stergea o lacrima , mai striga la gogu\' s-o lase mai moale cu tzuica (cam toate in acelasi timp), Florea lu\' Lungu, la 90 de ani, speriat, uitindu-se cu gura cascata ba la tata (tinar si rosu in obraji cum il colorasera la morga), ba imprejur sa gaseasca pe cineva mai tare ca sa-l linisteasca, bunica-meu care statea ca stana de piatra si plingea cu lacrimi mici de copil (precis se simtea tare vinovat ca ii zisese \"f\'o doua\" lui tata taman in ajunul infarctului...),eu care nu intelegeam nimic si nu plingeam, nu rideam, nu munceam, nu faceam nimic decit mimam tristetea, cu grija sa nu dau nastere la mizerabile birfe...Si crede-ma, mi-am revenit abia dupa vreo 4 ani...Abia atunci m-am prins cam cit suferisem de fapt in tot timpul asta...
Compasiunea e ca acceleratia gravitationala: aceeasi si pentru elefantul aruncat de la balcon ca si pentru soricel...Nu zici?
P.S. si fac pariu ca o sa fii cu ochii cit cepele la Larry King deseara...

Eu unul am vazut de 13 ani aproape zilnic cam tot ce se poate vedea in materie de suferinta , moarte si atitudine fata de cele doua \"cucoane\" mai sus mentionate.
Am taiat cadavre ani de zile, am iradiat oameni cu cancer, acuma bag electrozi in cap la animale vii sau mai rau le tai capul sa vad ce au inauntru.Suferinta nu ma mai impresioneaza pentru ca asa m-am educat altfel as fi cedat de mult. ba mai mult ma impresioneaza un catel cu o labuta rupta decit un bolnav de cancer terminal.Asa sunt eu credeti ce vreti...
Eu nu am vrut sa smulg lacrimi ci am vrut sa arat o atitudine pentrui cei care una doua se supara si pleaca. Baiatul asta poate sa fie suparat pe oricine si orice de la Dumnezeu pina la mama care stia ca naste copii ca sa ii vada morti in chinuri pt ca e o boala genetica si se stie ca nu poate face copii sanatosi.
Dar el nu are de ales si devine in loc de o creatura pasiva un invingator.
Stiu ca ai sa imi replici ca e o creatie mediatica .Este nu pot nega.
Sper ca nu crezi ca WTC nu e nimic pe linga victimele foametei.
Nu vreau sa rezolv si nici sa discut probleme globale ale omenirii. Unul se naste rege altul chinez altul negru rahitic.Karma lor !
Eu am vrut sa arat o atitudine si o mentalitate de invingator chiar daca media sta in spatele ei.

Degeaba...mi-a placut reactia ta...dar totusi putin exagerata... Vezi tu trebuie sa ne aducem din cand in cand aminte ca oamenii sunt mult mai reali decat uneori ne place sa credem... Gandeste-te la acest copil si trimite un gand bun tuturor...

Sincer, cred ca e gratuita afirmatia ta, degeaba. Nu cred ca meritam sa fiu atacata. E un defect al meu sa resimt durerea sau nedreptatea, chiar daca nu sunt ale mele. Imi pare rau ca te-ai folosit de acel comentariu pentru a ma ataca atat de direct. Pe langa problemele de sanatate cu care ma confrunt acum, cuvintele tale sunt infime. Smiorcait? Imi pare rau ca am fost atat de sincera. Ciudat, parintii mei m-au invatat sa fiu sincera si corecta. Daca eu asa am simtit, nu stiu care e problema ta!
Evident, mor atatia oameni,iar noi, nu simtim nimic. Cand simtim insa ca moartea e atat de aproape de noi, lucrurile se schimba. Este fapt logic si atestat psihologic. Este real. Sincer, sunt dezamagita... eu nu am intentionat sa fac o mascarada, nici sa joc teatru si imi pare rau ca a fost interpretat asa.
Nu ai pic de consideratie pentru mine, degeaba? Asta este! La fel de linistita o sa traiesc in continuare, la fel de bine o sa dorm noaptea! Repet, nu isi avea locul.
E un copil... unul care, dupa parerea unora, plateste pentru pacatele pe care nu le-a savarsit.

lacrima - exact asta este problema, ca nu mai simtim nimic pentru oamenii reali si ne induiosam prosteste la necazurile mediatizate pe la teveu. d\'aia si prolifereaza toate cataclismele alea culturale gen \"iarta-ma\" sau \"jerry springer show\".
este un copil intr-adevar, dar spune-mi tu daca ai putea cheltui $100,000 sa salvezi la alegere un copil sau 100 de la moarte, ce ai alege? bunul simt spune ca ai prefera sa salvezi pe cei 100. corect? dar daca acel copil se dovedeste a fi unul vestic, cu o maladie rara, deci foarte ghinionist, care s-a nimerit sa mazgaleasca niste foi de hartie cu poezioare lacrimogene; iar ceilalti 100 sunt niste negrisori rahitici, care nici macar nu stiu sa scrie, si care vor muri de foame, o moarte nicidecum atat de ghinionista precum acea maladie. fiintele umane tind sa se induioseze la vedere nedreptatii, pe care o traduc in ghinion.
iti pare mai rau de cineva care a murit inecat cu un os de peste decat de cineva care a murit de cancer?
bineinteles fiindca primul a avut ghinion si viata este asadar nedreapta, iar tu nu poti suferi nedreptatea
si fiindca tot veni vorba de cancer, fa-ti timp si treci pe la spitalul oncologic, e la capatul lui 182, prin fundeni si petrece 5 minute cu copiii din fazele terminale si da-le lor oxigenul tau nepretuit.
ce m-a deranjat a fost vaicareala asta melodramatica, cand ti-ar sta foarte in putinta sa faci un gest pentru a schimba ceva, chiar acolo sub nasul tau. dar bineinteles ca este mai usor sa facem parada de sensibilitatea noastra, in loc sa stergem la cur un copil bolnav de hiv.

salma - din luna octombrie am renuntat sa ma mai uit la teveu. imi mai scapa asa din cand in cand ochiu pe ecran cam o data pe saptamana, dar nu mai mult de atat

nexus - apreciez menirea da doftoriceasca, dar crede-ma ca intentia ta a fost prost inteleasa si in loc sa se traga concluziile cuvenite - viata-i scurta, carpe diem, samd - s-a tras apa din nesecatele glande lacrimal(r)e

imi pare rau,dar mi-e imposibil sa plang in fata televizorului sau sa simt compasiune in fata lui cand in drumurile mele prin oras vad fata nemachiata, fara scenarii a mizeriei.....tot media-circul asta imi da un sentiment de jena...