Legistul fericirii
dacă am să vă spun că pentru mine poeziile sunt niște desene pe asfalt veți zâmbi cu gîndul la cretă colorată soare galben un copac cu frunze verzi și o casă albastră cu ferestre
Circul polar
cîndva am fost căpitanul unei corăbii a nebunilor dimineața visele ancorau în portul pernelor mele ne beam cafeaua împreună pe continente diferite împleteam firul orelor pe fusuri orare
Împrăștietorul de umbre
L-am întâlnit la colțul unei străzi care nu apărea pe nicio hartă. Trăgea după el un cărucior ruginit ale cărui roți descentrate scârțîiau ca o flașnetă putrezită era plin cu umbre umbre de
Amintiri din casa Ceasului
Casa mea nu doarme niciodată Cînd se plictisește de moarte se tachinează amical cu o canapea veche aruncată sub geam de catre nepoții văduvei de peste drum cine are multe arcuri mobila sau
Dacă și numai dacă
noi încă nu ne-am întîmplat ne adunăm dintre pietre răbdători moleculă cu moleculă precum căutătorii de aur cern nisipurile Yukonului ne întrebăm dacă suntem potriviți unul cu altul
Spovedania unui cameleon
Tu îmi stai cîteodată pe marginea patului încerci sa ghicești cine am fost azi Peter Pan, Pablo, Charlie Chaplin sau Superman Eu știu cînd vii dimineața aripile mele miros a Jo Malone iar
That's life !
cine ești ? cine ești ? cine ești ? îmi șopteau răcnind degetele uscate ale ploii ce mă opreau ca pe Manole din drumul către Mandalay amenințîndu-mă că într-o zi mă vor opera pe creier pe
Oniria
dimineața obișnuia să se strecoare în patul meu precum o curvă obosită cu care împarțeam chiria garsonierei duble vizavi de parcul Izvor lumina din jur mirosea a parfum ieftin a icnete de
My Way
O anumita carte tibetană mă obișnuise să întreb întotdeauna cât costă până când am înțeles că puteam să citesc doar codul de bare trebuia doar să-mi trec palma pe deasupra omoplaților peste locul
Cel din urmă
În dimineața aceea îmi povesteai despre cai despre mușchii lor perfecți care se mișcă pe sub piele mă simțeam inutil bătrîn și decrepit ca fereastra dinspre grajdul bunicilor visul meu cu
Passacaglia
era o vreme cind inima mea încă mai dorea să audă de mine ma întîlneam cu ea pe o bancă în parcul din spatele catedralei eu o țineam de mănă tăcînd pînă se facea ora închiderii la despartire o
După ani și ani
Am imbatrânit, iubito, nu te mai visez in Basic Instinct nici în ciorapi de plasă nu mi te mai inchipui lângă mine precum Ragnar și Lagertha suntem mai degraba Kermit si Miss Piggy în fața unui
Grafitti
În seara aceea ne-am despărțit jurând că ne va fi marți în fiecare duminică și că ne vom regăsi în lampioane chinezești că nu ne știm limba maternă și va trebui să îți traduc toate
Motorul de cautare
Cum ar fi dacă ți-aș spune că de data asta știu sigur că lumea nu se inventează din dacă și numai dacă iar zborul e mărginit din start menit pentru viețuitoare cu pene sau veverițe cu aripi
liniștea mea
liniștea aceea mă are pe buletin își savurează zilnic prima țigară singura (eu încă dorm) sub afișul Teatrului Mic Doi pe-un balansoar îmi trimite o sărutare din vârful degetelor îmi suflă
Fantezie cu vis I
înainte să plec peste toată lumea se așterne un val de singe și nebunie ca și cum ți-as spune ca peste genunchii mei innodați o zîna o să sufle imediat o minune mă crezi ? înainte să
Vino îngere
Vino iar îngere ține-mă strâns de mână când trec strada fără tine fluviul acela fără deltă e o baltă amărâtă iar polii magnetici sunt două puncte lipsite de sens iar globul pe care îl învârteam
Galileo
știi mie mi se pare că stau că pământul se învârtește inutil cu tot cu noi că o mie șaișpe poeți insomniaci încearcă marea cu arătătorul iar marea le aruncă arătătorul ridicat înapoi în
O zi obișnuită
azi nu am ieșit din casă ochiul care plânge a ucis ochiul care obișnuia să zâmbească i-a înfipt cu sete în iris un spin realitatea paște din scrumieră ca dintr-un cântec stupid îi
Poezie fară cuvinte
îmi adulmec urmele ca un lup obosit de conserve chappi kitty kat și tuburi goale de vitamine mă caut printre aripi descărnate de îngeri prea multe pene dezgolite prea multe uitări criticii de
Iubirea mea
într-o țară aiurea dintr-un continent departe departe frate cu cel mai departe continent pe care l-au auzit cei mai aprigi navigatori era o femeie de plută care își oferea tot ce auziseră că se
Scrisoare de departe
cât de frumoasă ești îi spuneam în seara asta unei umbre care se strecura în buzunarul meu de la spate cât de frumoasă ești îi spunea peretele umbrei care se strecura în buzunarul meu de la
altul
atunci când îmi spun că nu se mai poate undeva se coboară o umbră peste genunchii unui pământ desțelenit mă ocup mai nou cu pașitul peste umbra unui cal simplu, fără comentarii, doar vârfuri și
Iubi
Iubi îi spunea un student prietenei din seara asta se țineau de mâinî pe o strapontină și se legănau eu îți turnam într-o ceașcă de porțelan puțin ceai verde te lăsam să guști și apoi întrebam:
