Poezie
Galileo
1 min lectură·
Mediu
știi
mie mi se pare că stau
că pământul se învârtește inutil cu tot cu noi
că o mie șaișpe poeți insomniaci
încearcă marea cu arătătorul
iar marea le aruncă arătătorul ridicat
înapoi
în ciudă
mi se pare că mai avem
câteva etaje de urcat
câteva beri de băut
până când o să fim
perfect marketabili în blue
compatibili astrologic
cartografiabili
demni de adus în cer
ca apoi să revenim
în perseide
știi
mie mi se pare că dorm
că toată poiata asta de clowni și mirese
doarme odată cu noi
că asteaptă dimineața nunților
doar ca să își numere banii
să plătească restaurantul și muzica
mi se pare că ei
sunt niște umbrele
păzindu-și trotuarele uscate
volumele lui nichita
și mijlocul drumului
026653
0
ce drag mi-e că iară ai apărut.
dară, dragul meu, nu mai bea apă cu bule, că te doare capul de lume, de pământ, de univers în general. mâine-poimâine o să ceri în gura mare că vrei să ți se dea un punct de sprijin ca să le urnești pe toate încotro vrei dumneata.