Fotache Sorin

Am început să uit... În spate, Ce râu abrupt am curs! Și spre înainte, Se face că se-ntârzie puțin. Un gând trecând, un fior de rece, Întors spre mine. Din capăt de drum Încrucișat, Cu o

Ce zbucium...de te uita Cum ploua azi afara Iubita Cata apa Ce scapara lumina Ce zi uitata doamne Mi-ai asterut in suflet Si sufletul afara... Ce-l lacrima chiar cerul Doamne Cum

Sunt mult trecute timpuri Ceasurile-au bătut târzii Acum... Când stelele departe Au asfințit sub ape Ca negre brațe valuri Ce se intind spre maluri Spre a spăla de timpuri Cadranele

Am rascolit cu mainile Cu degete ratacite Ce se impreunau cu uitarea Cenusa acelor zile Arse Indelung.... In dans nebun se ridicau Nepasatoare si tacute Suind pe aripi reci de vant In

Deasupra in valuri albastre Se-agita oceanul transparent Din care sagetau in zbor Pestii cu aripi de smarald In abisul tremurat ardeau Cu sclipiri incandescente De sori umezi Constelatiile

Tremurand pe sub bolta inceput vinetie Ingreunata cu ciorchini de-un verde sfarsit Cu pasii explodand in cioburi incurcate de praf Urcate spre impreunare si unire Cu pamantul vechi Adastand cu

Vino sa-ti ghicesc in palma, Poate... tu ai semnul vietii Ori ma minte si tu iara; In racoarea diminetii ... Da-i un ban Si-un zambet sortii. Trec cu timpul mai departe Nevazute

Au zvacnit amintirile Sub cupola tamplelor Ca fulgere de diamant Taind in carnea zilelor neincepute Drumuri de vis Ca si calauze de viata Spre vetrele Focurilor De acasa.

Ademenind ganduri ACUM... mai ZAMBESC o data FARA TEAMA ca tu vei intelege IAR TU... iti vei pune ochii chezasie ca nu m-AI VAZUT… ... APOI chipurile din oglinda se pierd

Cu pasii apasati invatasem calea uitarii (orasul fantomatic) se inchideau ferestrele in urma mea si lampadarele isi sfaraiau intunericul cu miros de fitil stins... imi ascultam mirat...pasii

Acea frica! Ce intunecimi fara de soarta au dat nastere acestor copii suferinzi Si ce este acel fara de cuvinte ce urla din adancul absurd Mai abominabil si inspaimantator decat ceea in ce

Noapte de vara As fi dat valurilor Nemarginiri de lumina Ca tumult rostogolit de argint Inspumat.

Visul ce creeaza Au strabatut campiile, Apusuri. In agonia sorilor zdrobiti de orizonturi Pasari albe au sangerat, Strapunse In sageti rosii de lumina... Ce le-au surprins acolo sus In

Regele Cersetor Am cioplit dintr-un lemn aprins Un sceptru de cenusa si foc Insingurat Pe care il mai poti vedea decat in fotografia Inchipuita Ce ar fi surprins clipa in care Viata inca

Sunt si eu o fructa Daca-ar fi si-ar fi sa fiu O afina violeta Tare mandra si cocheta Prin frunzisul verzuliu. As visa la afinata Siroind pe buze pline De iubite cabotine Unduind ritmuri

S-au surpat muntii In strigate de bucium S-au petrecut furtuni cu soarele de-amiaza Au cantat tiganii La nunta mare-a mortii Viorile plangeau torcand firul sortii. Au petrecut intinderi,

Se iau doua triunghiuri unghice Despletite printre doua patrate Ce se infing in dosurile ludice Ale cercurilor circumvolte. Se face abstractie de fenomene Metapsihice si senine Sau de

Din noi...cuvinte-aripi. As vrea sa ma ridic printre cuvinte, Ca o pasare usoara. Si picaturi de litere sa-mi alunece Pe intinderea aripilor deschise Catre liniste. Cantul mau din inalt Sa

Ce a mai ramas din noi Sub apasarea greselilor noastre Flamande? Arzatoare dorinta de iertare... Ce ingana cu glasul stins Un cantec de iubire Va rog sa ma iertati Si astfel sa ne

Pregatit de drum, nebunul, Ingana un strigat surd. Si-si ranjea in barba sura... Gandul vis si visul gand. Spre uitatele hotare Ce-l priveau cu ochi de vant Lacrima, acum nebunul Negandind

Din lumină in lumină Se facea doinind un cântec, Val cu val de undă lină Susurând în ageri curgeri De lumină... In lumină... Mai apoi dansând în noapte, Apele cu chip de șoapte Legănau pe

s-au dus durerile sa moara in raiul ranilor ce nasc sclipiri de vant intaia oara strafulgerari de viu,de omenesc. si s-au intors din neant uitatele aduceri aminte de peste timp se regasesc

Artistul ca punte intre \"nebunie\" si \"normalitate\" \"Caracteristicile unei pasari solitare sunt cinci: Prima , ca ea zboara pana in cele mai mari inaltimi; A doua, ca ea nu sufera dupa

Am incercat sa prind viata din jurul meu, sa o strang in pumni si sa o inghit cu nesat pentru a-mi hrani sufletul.Am inteles ca sunt o fiinta devoratoare.Am inteles ca trebuie sa asimilez totul si sa