Poezie
Acea frica!
1 min lectură·
Mediu
Acea frica!
Ce intunecimi fara de soarta au dat nastere acestor copii suferinzi
Si ce este acel fara de cuvinte ce urla din adancul absurd
Mai abominabil si inspaimantator decat ceea in ce putem noi crede...
Vlastari inspaimantati pulsand de furie
Clocotitor in piepturi neincapatoare
Lacrima aceasta ce nu i se permite sa fie plans
In coltul ochilor nostrii prea infricosati de lumina
Da! ne cerem uneori raspuns...
Cu inimi ce smulg sangele abisului
Caci dor ne e atunci ...de noi
De a fi intregi si liberi.
Sa aruncam mastile dar daca aceste masti sunt gratiile ce tin monstrul inchis in noi
Cel pe care nu l-am putut ierta niciodata,
Pe care nu l-am inteles...
Greseala noastra pe care am ales sa o ascundem
Imaturi...
Si totusi e singura noastra sansa
Ce poate rupe acel blestem autoimpus
Din prea mare lasitate
Nu te pot privi decat daca-ti ridici ochii catre mine
La fel cum pasarile nu pot urca fara valul vantului ce le sustine
Iar masca ta ascunde lumea... nu pe tine...
\"intr\'una veti auzi si nu veti intelege;intr\'una veti vedea, si nu veti pricepe!\"-Isaia 6.9
063.968
0
Era o poezie de Sorin! :)
Te-ai reintors exact cu o poezie care face cinste unui ascet. Parca ar vrea sa spuna lumii tainele ce zac dincolo de iluzie. Samahdi, cumva, sa fie cauza?
Mi-a placut tonalitatea, poate un pic prea apasata pedala filosofica si moralista, insa mi se pare o poezie mai aparte, reusita in orice caz.
Bine ai revenit, sper ca de data asta ramai mai mult! :))))