Ramaiana Pana

N-ai să poți niciodată înțelege. Jumătate de stâncă prăvălită peste jumătate de pârâu. Fără conținut, abisul te cheamă dar taina lui va fi mereu ferecată. Sălbatică, marea te așteaptă. Vin,

Ca să urc acea scară, Trebuie să iau cu mine... Levierul, Acest absurd ajutor. Să prind îndoitura lui De fiecare treaptă Și mâinile să-mi sângereze În batistă.

Te-am lăsat să m-aștepți Pe-o ramură subțire... Nu voi veni! Să ierți Această rea pornire! Mă va privi genunea Cum zbor deasupra ei; Spre nicăieri, aiurea Mă duc

Randuri de gand In culori... Pierzand sirul genunilor, Sfasiind asfintitul, Aburind gerul amintirilor In final. Vrei sa crezi Ca totul e simplu . Nu poti vedea dezmintirea, Nu poti

Inchid ochii si vad Ochii tai. S-au intors de la mine, S-au impletit cu tristeti Si-au coborat valurile in clepsidre, M-au alungat in desert. Astazi au plecat Si negustorii de

Sa ma nasc intr-o lume noua, Sa calc pe zapezi neatinse, Culorii sa-i aduc un bob de roua, Sa-si innoiasca filele nescrise. S-au adunat pe mare siruri De pescarusi ce plutitori

Cata durere exista in noi Si cat de amara e clipa in care Simti adevarul cum curge in tine!... Si nu mai stii... zborul E atat de aproape, Dar visul il poarta alaturi cu sine. Dorul te sfasie

Ma doare clipa Si mi-e greu cuvantul Si cred ca totul nu e Doar un vis. Ajung la tine Cu privirea-albastra Si-s singura in noapte Si e frig... A mai trecut de-atunci un veac Si ceasuri

Pentru noi, Doua taramuri diferite: Unul care-mi apartine, Unul doar al tau. Doua lumi care se intersecteaza Doar pentru ca exista. Doua usi ferecate Pe dinauntru. Le leaga spiritul

Peste tot pamantul, dimineata, Trece-o umbra invelita-n ceata. E ora cand o noua zi se-nvata, Cand clipe trec si mai scurteaza viata. Colinde se mai scriu pe la rascruci Si vanturi

Ai tacut Si vorba ta mi-ai dat-o Mie... Ce dulce mi-era vorba ta! Ai furat o lacrima Din sufletul tau, Mi-ai dat-o mie... Ce dureroasa mi-era Lacrima ta! Ai suras Si caldura iubirii

Desi pedeapsa e prea mare, Nu te-ai sfiit sa o aplici Si toate impotriva ta Se vor intoarce. Mi-arunci priviri sfasietoare, Dar eu ma jur ca nu le vad. Nu voi ceda; desi ma doare, Vreau sa

Valuri sonore de bucurie, Triluri luminoase de miresme, Cumpene de foc peste ape limpezi Invalmasite dinadins intr-un suflet... Munti inalti de nisipuri arzande, Fire de jar tremurand peste

Treceti, voi, umbre-albastre, Verzi si rosii, indoliate Si spastice morminte, Cantati-mi de deochi, Caci vara-mi incolteste iar cenusa Si cerul ma priveste: mii de ochi... In zare, dansul

As vrea sa te zaresc cu sortu-n brau, Mandra domnita, cu rufele la rau, S-albesti marama ce o porti zambind, Sa-ti futuri ia peste zari, cantand. Pieptarul tau sa lase parul blond Sa-ti stea

Cade din copaci o ploaie de seminte Ocrotite verde de solzi, ca de un scut, Tipa-n departare sevele prin cioturi De copaci, taiate chiar cand s-au nascut. Covorul ruginiu, desi nu-i toamna

Ce zi frumoasa se sfarsea! Ploua marunt, cu picuri reci Si flori de tei inmiresmate Cadeau... Ce zi frumoasa se sfarsea! Aveam cu noi si aripi albe, Aveam si ganduri, si sperante Si ne

Pasiva, viata se scurge in clepsidre, Raceala dintre stele e scrisa la patrat Si roua primei ore e elixirul vietii Pe care fiecare-l primeste separat. Acum nici cavalerii nu-si mai disputa-un

Ma-ntrebi de ce sunt pustie, De ce nici lacrimi nu mai sunt? Sunt una cu pamantul, Sunt una cu durerea Si una cu moartea. Sunt soare ce-apune Inca arzand, Sunt frunza Aruncata de tristete In

Rogu-te, lasa-mi pe veranda Cheia, ca sa-ti descarci brelocul. Nu mai conteaza-acuma prada Carui cosmar imi las norocul. Gandesc, de-ai fi iubit vreodata, N-ai fi stiut sa te

Nu puteam sa plec Fara sa-ti las Cateva cuvinte de adio. As fi putut sa le scriu Pe un simplu petec de hartie, Dar timpul le-ar fi sters Si focul Le-ar fi putut mistui, Asa, Ca din

Am intrat in lumina. Dar lumina nu m-a vrut. Acum cred C-am sa supar tristetea Dac-am s-o rog Sa plece. E tot ce mi-a ramas! 25 iul.2002

24 iunie 20002 Alearga trenul pe campia stearpa, Grozavia din jur ne doare pe toti. Suntem speciali, dar de-aceeasi teapa, Suntem mai presus de banditi si de hoti? Ne dam cu totii,

Asculta! In departare Se-aud coarnele cerbilor Scrasnind in infruntare... Si jocul nu e joc: E zdrobitor de crud. Iar lacrimile ploii Abia mai sterg acum Din colbu-necacios O urma de