Străine, lumile concordă în amintiri ce le-au fost șterse
De strălucirea vreunei perle pierdută-n adâncimi imerse,...
Din fulger făurit talazul la țărmul visului se sparge
Acolo unde trupul mării
( continuare)
Totul este ireal, existența fizică, finită, stingându-se în vâlvătaia de sentimente care, ascunzând duritatea lumii, a dăruit universului nostru spațiu și timp... . Liniștea a
Stele reci clipesc cu hotărâre pe bolta neagră în vreme ce lumea tace. Vântul s-a oprit în urmă cu un veac, atunci când încă nu mă născusem...Lumina s-a stins în urmă cu mult timp, în vreme ce mă
Careul de dame: Anca, Ioana, Rodica, Mihaela
Asul din mânecă: subsemnatul
Joker: Iulia!
Palatul pare pustiit și liniștea eternă
din fulgii mari a încropit veșmântul alb al lumii,
păpuși cu
Liniștea apasă racla și îi simt în boașe ruliul
Pe când sorb în întuneric zeama propriilor gânduri,
De-aș trăi aș merge-n lume și m-aș înălța ca uliul -
Nu mi-aș pierde veșnicia în paltonul meu
Liniștea adâncă soarbe din tipare îndoiala
înlesnind pe înserate mașinații infernale,
din trăirile obscene vom întemeia bazaruri
unde ne vom vinde soarta pe reflecții hibernale...
Stingeți
De pe marginea prăpastiei
lumea pare mai frumoasă.
De ce? Pentru că devii conștient
de faptul că poți muri.
Și murind, imaginea care te atrage
se pierde.
Lumea văzută prin ochii tăi
va
Liniștea răpusă-ți fie când îmbraci veșmântul cast
căci domnițele-n saloane te știu toate pederast,
vei lăsa toga albastră vreunui senator flămând
și vei părăsi cetatea care te-a gonit
Încetează a mai scrie versuri strângând din dinți!
Deși liniștea sădește în vintre semințele extazului poetic
mediocritatea te doboară precum crivățul un copac uscat.
Degeaba încerci să te
Conducta caldă mă transformă
în antipodul propriului destin,
ființa-aceasta mică și diformă
visează-acum regatu-i filistin!
Sub zdrențe ghemuit în întuneric
mi-am făurit armate de supuși,
un
Ploaia te vindecă de veselie.
Apoi mahmur fiind, deși trăind refuzul
altui pahar, vei gusta umbra amețitoare
a leșinului bahic.
Și vei muri dorind o altă viață,
la fel - lipsită de rațiune -
Cu greu zgâriată printre “flori de mucigai” de un epigon al scriitorului antic Tudor Arghezi
Ci cu nesaț culeg din metropolitanul smog
Cuvinte ce ades îmi frâng avântul,
Din gropi adun idei
Când Hamlet te-a scăpat din mână pe treapta neagră de granit
Ecoul îndoielii sale în praful sterp te-a urmărit
Și secole de-atunci te cheamă prin borta ce-a ajuns ruină
Străinul glas uitat de
Opriți dricul frați de orgii,...mi-am uitat într-însul slipul,
Iar fecioarele din templu au lăsat un pic de sânge...
Cum să-mi uit altfel durerea când îți văd adesea chipul
Printre crucile
de mult voiam să-ți scriu moșnege
dar mai mereu sunt beat,
nu am păreri de rău se pare
și m-am cam săturat!...
O raclă-aș vrea cu-a ta desagă
să îmi aduci curând
căci vântul morții-mi suflă-n
Concertele lui Handel, o cupă de Pinot Noir
și un apus de soare cândva, toamna...
Apoi să mor aș vrea, singur, lângă un izvor,
cu urechea plecată vorbelor de duh
rostite de greieri prin iarbă.
A
Știați că toaleta, pe pământ, este stația de autobuz către lumea cealaltă?
Într-o zi m-am gândit să vizitez această lume, așa că,
am intrat în stație și am așteptat viziunea...care nu a întârziat
Întinsă goală între așternuturi de satin
asculți pe Dylan bătând la ușa zeilor
și mă adori cu-al tău plăcut accent latin
stârnit de liniștea absurdă din cușca leilor...
Te voi iubi și eu cu
„Gândesc deci exist” spunea Descartes.Cu alte cuvinte, dacă gândesc exist, iar dacă exist și gândesc înseamnă că aparțin cu necesitate speciei umane, specie a cărei condiție esențială și de asemeni
Cunosc un tip care a reușit să-și scoată bățul din fund.
E tipul cel mai de treabă pe care-l cunosc.
Firește, noi, niciodată nu vom fi în stare să facem asta
căci noi suntem oameni normali.
Noi
Prin aburul firav ce umple distanța dintre inimile noastre
ți-am surprins privirea sustrăgând fericirii
o clipă de indiferență
pe care a ai ascuns-o într-un zâmbet vinovat!
În lichidul
Iar zi de zi cu zâmbetul ateu vă scot din saturnalii,
infanți ai visului pedestru, voi, îngeri și canalii;
la fumul „joint”-ului se strâng și muște și amici –
voi sunteți geniali, se spune, noi
Comisia de cenzori: Lady of Ice, Blue Bitch, Emilio, Omer, C.Ciotloș, Alooper
Azi la prânz am avut aspirină!
Încă îmi este foame!
Primiți vă rog, scuzele mele...
rumeg versuri dar foamea
Întotdeauna am avut o afinitate pentru canibali!
Dacă te mănâncă, te mănâncă pe față
și nu înfig furculița în tine pe la spate...
Apoi, cine poate fi mai cinstit decât un canibal?
Dacă îti spune