Geronimo Trascau

Străine, lumile concordă în amintiri ce le-au fost șterse De strălucirea vreunei perle pierdută-n adâncimi imerse,... Din fulger făurit talazul la țărmul visului se sparge Acolo unde trupul mării

( continuare) Totul este ireal, existența fizică, finită, stingându-se în vâlvătaia de sentimente care, ascunzând duritatea lumii, a dăruit universului nostru spațiu și timp... . Liniștea a

Stele reci clipesc cu hotărâre pe bolta neagră în vreme ce lumea tace. Vântul s-a oprit în urmă cu un veac, atunci când încă nu mă născusem...Lumina s-a stins în urmă cu mult timp, în vreme ce mă

Careul de dame: Anca, Ioana, Rodica, Mihaela Asul din mânecă: subsemnatul Joker: Iulia! Palatul pare pustiit și liniștea eternă din fulgii mari a încropit veșmântul alb al lumii, păpuși cu

Liniștea apasă racla și îi simt în boașe ruliul Pe când sorb în întuneric zeama propriilor gânduri, De-aș trăi aș merge-n lume și m-aș înălța ca uliul - Nu mi-aș pierde veșnicia în paltonul meu

Liniștea adâncă soarbe din tipare îndoiala înlesnind pe înserate mașinații infernale, din trăirile obscene vom întemeia bazaruri unde ne vom vinde soarta pe reflecții hibernale... Stingeți

De pe marginea prăpastiei lumea pare mai frumoasă. De ce? Pentru că devii conștient de faptul că poți muri. Și murind, imaginea care te atrage se pierde. Lumea văzută prin ochii tăi va

Liniștea răpusă-ți fie când îmbraci veșmântul cast căci domnițele-n saloane te știu toate pederast, vei lăsa toga albastră vreunui senator flămând și vei părăsi cetatea care te-a gonit

Încetează a mai scrie versuri strângând din dinți! Deși liniștea sădește în vintre semințele extazului poetic mediocritatea te doboară precum crivățul un copac uscat. Degeaba încerci să te

Conducta caldă mă transformă în antipodul propriului destin, ființa-aceasta mică și diformă visează-acum regatu-i filistin! Sub zdrențe ghemuit în întuneric mi-am făurit armate de supuși, un

Cu greu zgâriată printre “flori de mucigai” de un epigon al scriitorului antic Tudor Arghezi Ci cu nesaț culeg din metropolitanul smog Cuvinte ce ades îmi frâng avântul, Din gropi adun idei

Când Hamlet te-a scăpat din mână pe treapta neagră de granit Ecoul îndoielii sale în praful sterp te-a urmărit Și secole de-atunci te cheamă prin borta ce-a ajuns ruină Străinul glas uitat de

Opriți dricul frați de orgii,...mi-am uitat într-însul slipul, Iar fecioarele din templu au lăsat un pic de sânge... Cum să-mi uit altfel durerea când îți văd adesea chipul Printre crucile

de mult voiam să-ți scriu moșnege dar mai mereu sunt beat, nu am păreri de rău se pare și m-am cam săturat!... O raclă-aș vrea cu-a ta desagă să îmi aduci curând căci vântul morții-mi suflă-n

Concertele lui Handel, o cupă de Pinot Noir și un apus de soare cândva, toamna... Apoi să mor aș vrea, singur, lângă un izvor, cu urechea plecată vorbelor de duh rostite de greieri prin iarbă. A

Știați că toaleta, pe pământ, este stația de autobuz către lumea cealaltă? Într-o zi m-am gândit să vizitez această lume, așa că, am intrat în stație și am așteptat viziunea...care nu a întârziat

Întinsă goală între așternuturi de satin asculți pe Dylan bătând la ușa zeilor și mă adori cu-al tău plăcut accent latin stârnit de liniștea absurdă din cușca leilor... Te voi iubi și eu cu

„Gândesc deci exist” spunea Descartes.Cu alte cuvinte, dacă gândesc exist, iar dacă exist și gândesc înseamnă că aparțin cu necesitate speciei umane, specie a cărei condiție esențială și de asemeni

Cunosc un tip care a reușit să-și scoată bățul din fund. E tipul cel mai de treabă pe care-l cunosc. Firește, noi, niciodată nu vom fi în stare să facem asta căci noi suntem oameni normali. Noi

Prin aburul firav ce umple distanța dintre inimile noastre ți-am surprins privirea sustrăgând fericirii o clipă de indiferență pe care a ai ascuns-o într-un zâmbet vinovat! În lichidul

Iar zi de zi cu zâmbetul ateu vă scot din saturnalii, infanți ai visului pedestru, voi, îngeri și canalii; la fumul „joint”-ului se strâng și muște și amici – voi sunteți geniali, se spune, noi

Comisia de cenzori: Lady of Ice, Blue Bitch, Emilio, Omer, C.Ciotloș, Alooper Azi la prânz am avut aspirină! Încă îmi este foame! Primiți vă rog, scuzele mele... rumeg versuri dar foamea

Întotdeauna am avut o afinitate pentru canibali! Dacă te mănâncă, te mănâncă pe față și nu înfig furculița în tine pe la spate... Apoi, cine poate fi mai cinstit decât un canibal? Dacă îti spune