Poezie
Pana lui Damocles
1 min lectură·
Mediu
Liniștea răpusă-ți fie când îmbraci veșmântul cast
căci domnițele-n saloane te știu toate pederast,
vei lăsa toga albastră vreunui senator flămând
și vei părăsi cetatea care te-a gonit râzând...
Ai împiedicat războiul cu o vorbă și un gest,
tu, cel ridicat din plebe, din mizerii și incest,
ți-ai aflat, vorbind prin curii, și prieteni și dușmani;
ai aflat că doar amicii îți vor pielea pentru bani!
Și bălăngănind țurloiul rezemat în fund de car
nu vei regreta o viață dusă-n straie de măgar,
pana va topi în zare zidul strâmb al criptei lor -
ațipind, curând, o lume se va stinge într-un nor...
002.921
0