Poezie

Ramas bun!...

Bunicului meu Toma Stefan!

1 min lectură·20 ianuarie 2003

Mediu

Albul incandescent al mâinii sale fără vlagă

îmi bântuie liniștea din clipa în care,

însoțindu-l până la poarta neființei,

a poposit pentru ultima oară pe umărul meu...

Aprigul vârtej de trăiri contradictorii

stârnit din profunzimile unei lacrimi

cuprinde într-un amalgam de lumină și întuneric

trecutul și viitorul, lipsite de prezentul fără sens...

Apoi ,am deschis ochii prea târziu pentru un ultim \"rămas bun\",

dar știu că nu mi-ar fi spus \"adio\", ci \"pe curând\"!

Am trăit găzduind fiecare gândurile celuilalt,...

Vom rămâne împreună chiar dacă luna nu ne mai află

stând de vorbă pe prispa de stejar

sau sculptând dovleacul ce avea să lumineze surâzător grădina...

M-am trezit totuși singur la marginea universului

strângând la piept o fotografie îngălbenită de vreme...

023.791

Geronimo Trascau. “Ramas bun!....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/geronimo-trascau/poezie/34522/ramas-bun

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată

LS Luminita Suse✓20 ian. 2003

Îmi pare rău. Fii tare!

Bunicu\' nu mai e printre noi de 5 ani, totusi abia acum am simtit nevoia sa public poezia asta...Multumesc oricum!...