Poezie
Înserarea
(sau lupta dintre viată și moarte)
1 min lectură·
Mediu
Roșul sângelui fierbinte lunecând pe lama rece
Se strecoară cu iuțeală în petalele virgine
Chiar când stolul de fecioare cu încetinelă trece
Presărând cu crizanteme pajiștea dintre ruine...
Negura gestantă naște prin castele părăsite
Demonii sortiți să piară pe-acest câmp al disperării
Iar făpturi fără pereche de noroc sunt hărăzite
Peste leșuri să arunce lunga trenă a-nserării...
Sprijinit în fierul sacru, obosit, privește-n zare
Luptătorul de legendă care-a-nfrânt urgia sorții,
El e zeul care pururi, pe tărâmuri legendare,
A ținut în echilibru viața și regatul morții...
0104.032
0
tine-o tot asa! imi place cum scrii.