Poezie
Calator prin paradis
1 min lectură·
Mediu
Calator prin Paradis
Abisul înstelat în gându-mi s-a nascut
Pe când în prag de seara, cu vântul, vechi prieten –
La tarmul fara capat am acostat tacut
Strivind cu luntrea valul ce m-a purtat spre Eden...
Calcând nisipul moale, descult, piciorul lasa
O urma deslusita ce astri-ntr-însa strânge,
Pe umerii-mi gigantici tot cerul noptii-apasa
Atunci când trista mare cu-nfrigurare plânge.
Prin Paradis, de-o vreme, îmi port cu grija pasul:
Din toate câte-o parte îmi pare ca lipseste;
Astept cu nerabdare sa vina iarasi ceasul
Care-ntr-un singur suflet de-a pururi ne uneste.
T.B.
053537
0
separa poeziile intre ele, pune-le pe pagini separate, mie imi plac ritmurile tale, ceea ce spui, cum o spui. (mai putin textul intr-o limba necunoscuta mie, ce e, chineza?)
Se simte o usurinta in scrierea versurile, desi poate fi si transpiratia de vina, totusi, lejeritate.
Mai exista si jocul (vezi \"eu si cana mea\")care da bine, cel putin la tine.
Si mai exista atmosfera pe care o prinzi repede. Deci ai niste atuuri.
Asa ca vezi ce-ti mai spun si altii. Nu-i baga prea mult in seama, nu ma baga nici pe mine, vezi-ti de drumul tau.
Poate ne mai vedem?
dar numai daca-ti separi textele