De unde sunt acum
Am început să uit... În spate, Ce râu abrupt am curs! Și spre înainte, Se face că se-ntârzie puțin. Un gând trecând, un fior de rece, Întors spre mine. Din capăt de drum Încrucișat, Cu o
Cri Cri e cerul gri
Ce zbucium...de te uita Cum ploua azi afara Iubita Cata apa Ce scapara lumina Ce zi uitata doamne Mi-ai asterut in suflet Si sufletul afara... Ce-l lacrima chiar cerul Doamne Cum
Ape adânci
Sunt mult trecute timpuri Ceasurile-au bătut târzii Acum... Când stelele departe Au asfințit sub ape Ca negre brațe valuri Ce se intind spre maluri Spre a spăla de timpuri Cadranele
Reveniri tarzii
Am rascolit cu mainile Cu degete ratacite Ce se impreunau cu uitarea Cenusa acelor zile Arse Indelung.... In dans nebun se ridicau Nepasatoare si tacute Suind pe aripi reci de vant In
Dincolo de nisipuri
Deasupra in valuri albastre Se-agita oceanul transparent Din care sagetau in zbor Pestii cu aripi de smarald In abisul tremurat ardeau Cu sclipiri incandescente De sori umezi Constelatiile
Viata dupa ziduri
Tremurand pe sub bolta inceput vinetie Ingreunata cu ciorchini de-un verde sfarsit Cu pasii explodand in cioburi incurcate de praf Urcate spre impreunare si unire Cu pamantul vechi Adastand cu
Tiganca
Vino sa-ti ghicesc in palma, Poate... tu ai semnul vietii Ori ma minte si tu iara; In racoarea diminetii ... Da-i un ban Si-un zambet sortii. Trec cu timpul mai departe Nevazute
Sub semnul vietii
Au zvacnit amintirile Sub cupola tamplelor Ca fulgere de diamant Taind in carnea zilelor neincepute Drumuri de vis Ca si calauze de viata Spre vetrele Focurilor De acasa.
Ademenind ganduri
Ademenind ganduri ACUM... mai ZAMBESC o data FARA TEAMA ca tu vei intelege IAR TU... iti vei pune ochii chezasie ca nu m-AI VAZUT… ... APOI chipurile din oglinda se pierd
Cu pasii apasati invatasem calea uitarii
Cu pasii apasati invatasem calea uitarii (orasul fantomatic) se inchideau ferestrele in urma mea si lampadarele isi sfaraiau intunericul cu miros de fitil stins... imi ascultam mirat...pasii
Acea frica!
Acea frica! Ce intunecimi fara de soarta au dat nastere acestor copii suferinzi Si ce este acel fara de cuvinte ce urla din adancul absurd Mai abominabil si inspaimantator decat ceea in ce
Noapte de vara
Noapte de vara As fi dat valurilor Nemarginiri de lumina Ca tumult rostogolit de argint Inspumat.
Visul creator
Visul ce creeaza Au strabatut campiile, Apusuri. In agonia sorilor zdrobiti de orizonturi Pasari albe au sangerat, Strapunse In sageti rosii de lumina... Ce le-au surprins acolo sus In
Regele Cersetor
Regele Cersetor Am cioplit dintr-un lemn aprins Un sceptru de cenusa si foc Insingurat Pe care il mai poti vedea decat in fotografia Inchipuita Ce ar fi surprins clipa in care Viata inca
Sunt si eu o fructa
Sunt si eu o fructa Daca-ar fi si-ar fi sa fiu O afina violeta Tare mandra si cocheta Prin frunzisul verzuliu. As visa la afinata Siroind pe buze pline De iubite cabotine Unduind ritmuri
Dorul fiului ramas
S-au surpat muntii In strigate de bucium S-au petrecut furtuni cu soarele de-amiaza Au cantat tiganii La nunta mare-a mortii Viorile plangeau torcand firul sortii. Au petrecut intinderi,
Poezia moderna...-retetar-...
Se iau doua triunghiuri unghice Despletite printre doua patrate Ce se infing in dosurile ludice Ale cercurilor circumvolte. Se face abstractie de fenomene Metapsihice si senine Sau de
Din noi...cuvinte-aripi.
Din noi...cuvinte-aripi. As vrea sa ma ridic printre cuvinte, Ca o pasare usoara. Si picaturi de litere sa-mi alunece Pe intinderea aripilor deschise Catre liniste. Cantul mau din inalt Sa
Cred in iertare
Ce a mai ramas din noi Sub apasarea greselilor noastre Flamande? Arzatoare dorinta de iertare... Ce ingana cu glasul stins Un cantec de iubire Va rog sa ma iertati Si astfel sa ne
nebun de viata...!
Pregatit de drum, nebunul, Ingana un strigat surd. Si-si ranjea in barba sura... Gandul vis si visul gand. Spre uitatele hotare Ce-l priveau cu ochi de vant Lacrima, acum nebunul Negandind
Din lumină in lumină
Din lumină in lumină Se facea doinind un cântec, Val cu val de undă lină Susurând în ageri curgeri De lumină... In lumină... Mai apoi dansând în noapte, Apele cu chip de șoapte Legănau pe
Reverie treaza
s-au dus durerile sa moara in raiul ranilor ce nasc sclipiri de vant intaia oara strafulgerari de viu,de omenesc. si s-au intors din neant uitatele aduceri aminte de peste timp se regasesc
BALADA UNUI OM PLICTISIT
Balada unui om plictisit E greu s-acept ca sunt pribeag Ca nicaieri nu-mi este locul Ca pentru mine nu e nici un steag Sub care sa-mi gasesc sorocul. Deasupra ceru-i alb si stins Si
Cuvant
Caut in mine cuvintele, Intelesuri ce fiinta mea afla Sub mantia vorbelor. Moarte si viata. Caut in mine simtirea Adierilor ce ma-nconjoara Si respir cerurile Pretutindeni. Trec pe sub
Norii
Norii S-au facut norii pe cer Carare Si salas de odihnire Pentru ganduri trecatoare Alinare de albastru Zbor prea inalt de pasare maiastra Peste suflete stinghere se adasta. Dispre
Fecioara Lunii
Fecioara Lunii Voi privi in noaptea asta Cum in cer se-nalta luna Si voi crede pentru-o clipa Tot si totu-mi fi-va una... Doar o lacrima va cade Far sa atinga nici o floare Si voi stii
Primavara
A fost si dus acum, a fost sa fie iara, Un gand ascuns, intarziat de iarna Ce se topeste-n vis si raza calda, pala De primavara ce se naste,...e iara primavara... Si-n jur plutesc parfumuri
Mai cred in noi
De s-ar naste graiul viu Din tacutele cuvinte... De ar arde-n litera Adancul... Si in piatra rece De s-ar face scris Doar vis... Atunci am fi nebunii Ce pot creea din haos... Atunci
De parca ar mai conta
De parca ar mai conta In zbuciumul zilelor astora trecute Ce am fost Sau poate ce vom fi... Si poate ca ar mai insemna ceva... Daca noi am fi fost vii Si sangele ne-ar fi curs reavan in zori
Doar daca m-ar fi intrebat...
De m-ar fi intrebat, imensitatea asta ce ne-nconjoara... Vrei sa traiesti? Eu as fi intors capul si as fi spus nu! Doar, de m-ar fi intrebat atunci... Pe cand eram doar vis si negura
Candva ne vom mai intalni
Candva ne vom mai intalni Pasind tacuti poate, ca altadata Vom strange amintirile in pumni Si vom simti atunci trecand prin alb de ani Durerea unei iubiri, ce-a fost candva si-acum e
Mi-e dor
Mi-e dor de tacerea albastrelor seri Amintiri ce plutesc pe aripi de vant Mi-e dor de roua ochilor ei Mi-e dor sa fiu vis si sa zbor si sa cant. Iar cand ninge, ninge, ninge... Sa ma-nprastii
Simbol
Sorbind din jarul cel amar Al viselor urate Am sa fac din tine un dar Catre un varf de munte. Am sa te fac o vraja, O negura de ape Ca tu sa fii o straja La poarta de vise calpe. Si
Parfum
O seara albastra si plina de stele Castanii se scutur, cu gandurile mele, Cu mana incet un gand eu alung Si ochii-mi sunt tristi si lacrimi imi curg. Tristetea m-adoarme cu-n dulce sarut Si
Aiurare
Trecatoare, pe sub stele Lumea asta, mica, mare... Visuri, ganduri prin hotare Se lovesc in aiurare. Triste fete de nerozi Chipuri grele, intunecate Prea putin mai poti sa vezi Fata vietii
Luptatorul
Din departarea ce palpaie intre doua universuri straine Razbat sclipiri de inceput depline De aici, de acum, de atunci, de acolo Stele de neant in chipuri de ruine. Chemam adesea de timpuri a
Vinul invechit si tare
Sparga stancile ulcioare Curga vinul far de margini Rada ochii de fecioare Canta vantul doar uitare. Focul arda cetin verde Scanteieri de jar sa zboare Sa se aprinda in pocale Vinul invechit
Lacrimi de iubiri si truda
Din batranele catrene De prin scoarte vechi si stance Osemintele se-aduna Sange-n jur de alb si rece. Se oglindesc sub gene calde Fulgere de vis prea singur Si se-aprind pe culmi iar
Tacerea de mai departe
In zorii zilei ce-am uitat De dincolo de ceriuri multe Zacea dorinta de pacat Rapusa-n rugile marunte. Seaca lacrima genuinea Cea prea plina de zabava Cand sarpele otara otrava Far de datul
Sa bem, bem, bem....
Cand se-asterne bland aleanul De se toarna vinu-n cupe Peste-a inimii vapaie Domoleasca clipa timpul Ninga lin de-acum tot anul Doar sclipirile de stele Vor ramane in noaptea asta Atipite in
Acest EU...
Ce poti face atunci cand ingerii plang? Chiar de esti sfant ori nu, mai conteaza atunci Cand ingerii din tine plang? Aud ce spui...: Ingerii nu plang niciodata! Dar tu plangi? In zori
Poarta dintre lumi
Se spune ca undeva o mare rosie Acopera pamantul Acolo, doar gandul Te poarta si te-nvie. Din abur corpul ti se-ncheaga Nu ai timp spre a-ntelege De ce-ai uitat o viata intreaga Si cine
Eseu pentru noi
De ce raman urme... Cand pasii au trecut de mult ? De ce uitam tot ce am trait...? Si ce ramane oameni buni din noi, Noi ce am trecut prin viata...? Raman urmele noastre pe pamant Sau apele
Seara tarziu
Catre zarea de lumina aprinsa Ruga inimii trimit Vino suflet ce-ai trudit Vino acasa Este timpul jaru focului din soba Sa privesti si a ta vorba Sa graiasca celor care Acum pleaca-n cautare
tu...intreaba!!!
exista oare o raza albastra? ar putea fi un gand de clestar viu? ha ha ,atunci ar fi totul mult prea usor... si cine va mai fi cel ce nu e...? ar fi undeva o stea de aur...cu voal de
doar trecand...
sub ploaia aceea de zbor viu eu am trecut uitand de mine si am vazut un sclipet viu in intuneric si-n vechime ca o petala din samanta ce nu a fost sa ne imbie cu-a sa culoare si aroma de
Suflet razvratit
Urletul razvratit al unui lup ranit de moarte, In mine s-a transformat intr-o durere ce n-o voi uita vreodata. De unde oare aceasta lupta? De unde aceasta rascolire a sufletelor
