quidam

Cum il intorc, cum il invart, mie nu imi spune nimic. Am vazut creatii mult mai reusite la tine, Oriana, si sunt sigura ca aceasta e doar o mica scapare, iesire din rutina. Oricum, sunt sigura ca, indiferent de parerea mea-se vor gasi cate unii carora sa le placa gandurile tale, sau sa se prefaca, sau sa nu spuna ca nu.
Iti urez o zi frumoasa, draga Oriana, si sa stii ca te admir foarte mult. Sper ca nu mi-ai luat acest mic comentariu in nume de rau.
( Paste Fericit!-daca nu ne mai \"citim\")

!din unghiul meu de vedere!... e prea întuneric. doar interesant. poate doar atât !trebuie!...

Imi aduc aminte de acea presupusa situatie in care cativa oameni erau legati cu fata la perete intr-o pestera (de mici)si dupa un timp se verifica perceptia lor asupra lumii. Obesrv aici un termen: \"cronosfera\". Sfera timpului? Oare acele explozii invizibile determina proiectia incompleta a realitatii? Segmente temporare diferite. Intregul presupun ca este \"presarat\" cu fragmente temporale. Acesta este complet in momentul in care inceputul si sfarsitul incheie un ciclu. Inceputul poeziei este sa spunem... elementar. Cautam linistea cand brusc ma invalui intrebarile (forma contrasa:)) . Ce cauta fisa de telefon si buzunarul aici? Mie mi se pare ca dizarmonizeaza un pic forma clasica impusa de rest. Oricum nu forma este importanta aici ci subiectul.
Universul un infinit holografic si numele lui Dumnezeu este codificat in el? Ar trebui un pic desfacuta ideea. Ori presupunem ca Dumnezeu este codul ce generaza holograma (programul care sta la baza materializarii hologramei) Ori consideram ca Dumnezeu este doar un element al hologramei. (un cod oarecare ce intregeste holograma) Oricum sensul intrebarii face trimitere la cea de-a doua varianta. Tocmai de aceea doresc niste lamuriri. (mie imi convenea prima :))
Il intrebi pe Galileo care nu este in masura sa dea un raspuns sincer (constrangeri ale evului mediu?)
Quidam? hmm Galileo si Quidam...
Urmeaza ceea ce te roade de fapt:\"Atunci cum să-L percep structural, analizez științific, sintetizez funcțional și invoc emoțional? \" O percepere fragmentata... Multumirea tuturor \"elementelor\". Un pic convenabil. O echilibrare de moment.
Apoi corul modern din templu te indeamna sa urmezi o cale de...mijloc
Apoi, public,da in culise, nu.
Apoi ramane de parcurs.

Costel, ai prins bine ideea divinității holografice.
Lacrima, exact, e vorba de mitul peșterii.
Deci cineva mă înțelege. Bun!
Bea, nimeni nu-i perfect. Și mie mi se întâmplă sa am impresia că înțeleg din ce în ce mai puțin cu cât aflu mai mult. N-am de ce să mă supăr. Opinia te definește și de aceea o respect.
GigiKent, de ce nu îți spui tu GigiNeutru? Din comentariul tău nu răzbat gândurile lui GigiContra dar nici cele ale lui GigiPro.
Filip, nu am înțeles nimic, ai un stil interesant de a comenta, întunericit artificial ca orice colț de vedere eluziv.

Mii de mulțumiri că mi-ai semnalat această greșeală, am tastat n în loc de m. Deci, e vorba de coroana soarelui, cromosfera.
Pentru mine Dumnezeu este însuși universul holografic. Dar cum la început a fost cuvântul, acela trebuie să fi fost numele Lui, parola, valoarea de inițializare a programului divin, axioma de bază a teoriei programatice creaționiste.
Da, Galileo este elementul de confuzie și dubiu. Compromisul laș. Panta minimei rezistențe. Rușinea comodă a ignoranței de culise.

Da!...mai avem multe de văzut,însă Adevărul așteaptă la locul lui(în noi),spre a fi descoperit puțin câte puțin! Cunoașterea omului limitată în dimensiuni...(fără, de ex:telepatie,clarviziune,levitație,teleportare,separare suflet-trup,(...) și Nemurirea!). însă eu cred că Perfecțiunea ne-a vizitat, arătându-ne acele dimensiuni lipsă ce vor fi atinse prin puterea minții cu îndeplinirea anumitor cerințe!think over it!Da suntem așa de jos...dar nu e chiar așa de ceață...prin satisfacerea acelor cerințe...