între brațele acestui bărbat

imi era dor de poeziile tale si din nou am parte de stilul tau ce camufleaza un gand sensibil intr-un demon supertehnologizat!fie-mi iertata comparatia!
sper sa nu experimentez si eu aceleasi senzatii in bratele unei femei, vreodata!eu sunt mai de moda veche in ce priveste bucataria dintre barbat si femeie!
bravo! :)

Aaaaa...ce misto!!!!

Oriana,
esti o vrajitoare a cuvantului.
Desigur ca ma deranjeaza nitelus aparitia "coastelor" (ca repetitie) dar trec usor si peste "Inima, o amuletă incasantă de sticlă,
pendulează labil sub oglinda retrovizoare"
versuri mai greu digerabile si cam intortocheate
Cu siguranta ca aceasta nu va fi ultima varianta, cel putin asa sper. Eu stiu ca ai obiceiul de a reveni peste texte, de-aceea mai intru uneori pe pagina ta, chiar daca e un text deja lecturat de mine.
Da, Nexus nu spune o noutate. Bineinteles ca esti un autor format. Nimeni nu are vreo indoiala. Doar ca Nexus nu spune in ce fel l-a impresionat poezia.
Asa, din curiozitate.

am lipsit o vreme de pe taramurile astea. Reintalnirea cu campiile pe care iti scoti la pascut cuvintele ma face sa regret ca nu te-am cetit de atat vreme.

Amuleta frigida de sticla+ ultima strofa. Nu-mi place amusinez, iar primele doua strofe sunt prea studiate, prea gandite. Se vede ca in ultima strofa ai lasat sentimentul sa te cuprinda. Mi-ar place sa citesc numai asa poezii la tine.
Volanul, desurubeaza curbat, teritorii rigide de fapte, avarii esentiale de soapte(desi asta e fain), cortegiu de broaste glisante...prea incarcat, Oriana. Unde e sentimentul?...

E o incantare! Sentiment, cuvant, imagine, as spune, invaluite in sensibilitate si forta. O sensibilitate puternica.
E poezie, e deosebita si te reprezinta. Mi-a placut mult imaginea inimii si ipostaza gandului marturisit, cred ca sunt chiar nucleul, "inima" poeziei. Si trecerea dintre stari de la inceput pana la sfarsit.
Cu admiratie.

SUnt intr-un web-cafe in care urla tocmai urla manelele si cu toate astea poezia ta a avut forta sa se impuna si intr-un astfel de mediu.
Interesant mi s-a parut (am zambit) versul "un cortegiu de broaste glisante".
Se vede ca este o poezie bine conceputa. Se vede ca este intr-adevar "ceva".

Poemul ăsta descrie o rană perfectă.
Voi reciti poemul tau. Pe urmă va fi numai memorie.

mi se pare destul de criptica...am incercat s-a inteleg in toata "puterea ei"....m-am poticnit la a treia strofa...deh....

E foarte interesanta, nu mi se pare criptica ci foarte placuta in ciuda faptului ca se simte pe undeva sentimentul tristetii. Am recitit-o si cu cat o citesc mai mult imi place, ma prinde si ma obliga sa o recitesc. Parca fiecare vers capata valoare prin felul in care e construit si asezat in poezie.
Cu siguranta este o poezie deosebita, imaginile sunt expresive si sentimentul -puternic.

Un remarcabil joc/exercitiu, cred, cu riscul de a fi subiectiv, ca ar fi un cerc complet asumarea complicitatii la producerea de "rana perfecta" ce amusineaza prea mandra. Poate gresesc nefiind "in your shoes", dar e o tema de gandire.

Brrr, cata forta, mi s-a incretit pielea citind-o,as vrea sa te mai vad asa, mai des,\"amusinand ca o lupoaica prea mandra\"( cat de dureros trebuie sa fie totusi).Nu ma intreba de ce .Ma bucur doar ca am citit-o.

incerc sa fac acum ceea ce am amanat
inca de acum un an cand am gait site-ul asta.am citit atunci o poezie care m-a fermecat si mi-a infiltrat ideea sublimului strangulat intre ridicol si abstract.incercand dupa un an sa imi exprim neadaptarile am avut surpriza sa fiu corectat de insasi oriana,superba zeita care m-a fermecat cu unduierile gandului.