birdean lucian

am sa impart din nou odaia cu umbra ce-mi pazeste insomnia si parca lumea se dizolva-n graba si parca n-as mai vrea sa vad trufia acelor juni cu suflete de baba aicea-i linga mine si

cand am vazut lucirea oglindita in ochii plini de intelesuri certe am tot stiut ca-ntra-devar efectul e dominant doar azi si maine va fi din nou pierdut in vreme am incercat sa-mi potrivesc un

septembrie-serbare mohorata prin oraselul cenusiu ma ratacesc printre oameni si frunze palite... amocul m-apuca de-mi vine sa urlu la oameni, la stele, la bune si rele mi-e sila sa gandesc in

in limite banal de cunoscute ma tot invart patetic carusel bolborosind catrene nestiute in zi sunt sclav,in noapte sunt rebel as da orice sa imi inving destinul as vrea sa pot a-mi ridica

am sa postesc in sarbatori legale am sa imi pun in cap cenusi fierbinti si de pacatele carnale-vegetale eu iti promit solemn, ma voi lasa voi face sluj l-arhanghelii cu functii voi matura pe

nu-mi pasa de pleci sau vre-i sa ramai nu-mi pasa de vantul ce adie din nord nici ploaia cea rece ce tine-n acord dezghetul de iarna-fiorul dintai nu-mi pasa de pleci sau ramai

mi-e tarsa de tot ce se-ntampla afara mi-e sila sa ies din cuibarul sordid si toate minciunile ce umbla prin vid in suflet imi lasa un ton de fanfara cornuti desucheati ma vorbesc pe la

chemarea criptată în vise nocturne poate să aibă un ascuns înțeles? să fie îndemnul ce vrea a așterne o cale subtilă și plină de sens?... ori poate, ce formă divină ar crede că sunt doar un

sensibilitatea unor arhetipuri blande si inocenta imaginii developate prin prisma ochiului ce-ascunde difuze judecati aplatizate ce filtru sustrage din minte balans delicat si subtil hotarand

mi-e gandul orfan fara har din tample-mi izvorasc petunii nici nu mai stiu cum mai miros salcamii nici nu mai vreau sa tangui in zadar orice as spune parca am mai zis odata un deja-vou in tot

ploua...marunt si patetic ma simt un gorgan de pamint macinat de ploi sfasiat de vant prin minte imi trec figuri obosite si cearcane-n suflet se imprima

saritorul in gol consoane vocalind pe la ferestre din grai de corb,puternic erodat.. tendentios ce caraie emancipat: ca-n lume numai sunt cautari sihastre. si cateodata inteleg sensul