Poezie
melancolie
1 min lectură·
Mediu
cand am vazut lucirea oglindita
in ochii plini de intelesuri certe
am tot stiut ca-ntra-devar efectul
e dominant doar azi si maine
va fi din nou pierdut in vreme
am incercat sa-mi potrivesc un tempo
cu gandurile tale de mesteacan alb
dar nu ma lasa-n pace
trecute anotimpuri
si dorul mi-e corvoada
prin visuri lunecand
de-ai stii ce mult lipseste
din viata-mi fara rima
si vorba ta ce-a dulce
privirea ta senina...
impletindu-mi pasi
prin vestede hatisuri
am tot uitat ce-i verde
pierdut mie paradisul
m-as incalzi la focul
ce arde in ograda-ti
dar mie ca sunt venetic
si tolerat prin preajma
si nici curaj nu am
sa birui prin vointa
caci nu stiu ce pot fi
alin sau suferinta
si cum sunt de incurcate
si vagi aceste randuri
la fel a mele ganduri
ma poarta prin extreme
de simturi rasturnate
acuma ating cerul
si imediat dupa aceea
ma mangaie pamintul
012936
0
ce-a dulce - cea dulce
ca-ci nu stiu - caci nu stiu
Te rog corectează!