Poezie
vertigo
1 min lectură·
Mediu
in limite banal de cunoscute
ma tot invart patetic carusel
bolborosind catrene nestiute
in zi sunt sclav,in noapte sunt rebel
as da orice sa imi inving destinul
as vrea sa pot a-mi ridica privirea
din cerul plin sa imi aleg seninul
si-n cerul gol sa-mi risipesc temerea
nici nu gasesc o cale de a patrunde
in sfere de neant, abstracte
si nici nu vreau a ma ascunde
sa fiu doar umbra nevazuta-n noapte
sunt doar un chirias in asta viata
ce astept cu resemnare timpul
cand doamna cea cu maini de gheata
imi va rapi si sufletul si trupul
si nu renunt sa-ntrezaresc lumina
din flori de lut sa construiesc castele
in piesa in care joc,ea este doar cortina
ce pune punct...vanarii de himere
002971
0