Poezie
septembrie
1 min lectură·
Mediu
septembrie-serbare mohorata
prin oraselul cenusiu
ma ratacesc printre oameni si frunze
palite...
amocul m-apuca de-mi vine sa urlu
la oameni, la stele, la bune si rele
mi-e sila sa gandesc in gol.
septembrie-recolta de crispare
sunt trecator printr-un oras banal
un ins debusolat si fara stare...
ce ma inec in frunze,
linga mal.
septembrie, o luna ce aduce
un dor de a pleca din mine
imi simt tristetea, nelipsita cruce
tot asteptand un tren...
ce nu mai vine.
002710
0