câteodată îmi vine să iau un cuțit
și să mă răfuiesc cu vântul
tot incearcă să te facă uitată.
câteodată îmi vine să-mi azvârl
ochiul stâng spre apus
să-l întemnițez într-un iris gri.
câteodată
sunt atat de pustiu
ca un copac la sfarsitul toamnei.
sunt atat de liber
ca o pasare cu mii de regrete
infipte in aripi.
sunt atat de bun
cat un glonte ce rade
pe teava pustii.
sunt atat de
dacă nu aş şti răspunsul
te-aş ruga să mă cauți prin sufletul tău.
poate, fiind aşa mic, m-am rătăcit,
privind la o rază de lumină
Culeg scoicile aduse
pe țărmul gândului
de iluzii.
Fotografiez vântul,
strâng visele spulberate
de oameni.
Ucid regretele şi le păstrez
într-o morgă a
Stiam ca am uitat ceva
Pe lumea cealalta.
Nimic în zborul de cocori,
Nimic în dans de papadie.
Doar într-un ochi de apa verde
Nu-mi vedeam chipul…
Stiam ca am uitat ceva
Pe lumea
Scartaie poarta irisului meu,
O alta lacrima si-a ispasit pedeapsa
Si pleaca-n lume,
Tarandu-si ovalul
Pe caldaramul strain.
O deplang. E surda.
O lacrima ce nu-si aude batranetea
Si nu simte
CM