Poezie
Intorcând paginile istoriei
1 min lectură·
Mediu
De-o parte cămășile,
de-a parte pantofii,
toate alergându-mă
(ca săniile copilăriei)
să-mi spună povești
cu oameni.
Eu fug pe cărarea trasă
cu degetul mare, divin,
și-n drum spre poarta
pun un gând în pipă
copacului.
El scoate dintr-o batistă
două bucăți de cremene
și zice: \"Focul ne-a luat
frații, surorile, părinții, copiii
și nu ne-a dat înapoi decât cenușa.
Noi o depozitam smeriți, cu etichete,
în gările neaglomerate din noi,
devenind cratere, depresiuni, câmpii,
dealuri și, doar unii, munți de cenușă\".
Din dreptul libertății
mă uit tulburat spre cer.
Numai de n-ar bate vântul,
măcar astăzi.
001.622
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 96
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Munteanu. “Intorcând paginile istoriei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-munteanu/poezie/139130/intorcand-paginile-istorieiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.