Claudiu Tosa
Verificat@claudiu-tosa
„hell to the liars, here`s to you and me”
imaginea aia suprarealista lacrimi din oglinda vs. cioburile de luna suna putin cam pueril.
strofa declarativa cu sunt dulce mi se pare de-un aer nu zaharos, ci diabetic, prea pe fata, prea sentimentala.
textul tau e mai degraba romantic decat poetic daca vrei.
din punct de vedere romantic e superok, poetic insa nici macar nu stiu ce-as salva, emotia cu siguranta as salva-o, si-as reface per total.
Pe textul:
„Gustă din mine..." de Alice Diana Boboc
catalin, mai miezule din fanta, dar cum scriu poetii adevarati? de parca s-ar lasa pusi capra de sociu in noaptea de revelion ?
mihai, si eu zic la fel.
Pe textul:
„dragostea" de Claudiu Tosa
Pe textul:
„Green Peace" de Corina Gina Papouis
legat de celalalte, prima pare incurcata (personal sterge si as incepe poezia de la strofa 2) iar ultima usor seaca.
Pe textul:
„tu cum te simți?" de Diana Manaila
ma asteptam ca finalul sa fie contradictoriu cu restul textului, sau mai sugestiv.
Pe textul:
„Revin acum" de Irina Lazar
mai ales \'boschetarul de dumnezeu\' e aiurea, e o imagine prea fortata in comparatie cu restul textului.
Pe textul:
„Boschetarul Dumnezeu" de Jianu Liviu-Florian
Pe textul:
„Vara" de Claudiu Tosa
\"brusc\" deja pre-anunta o proza sau il face sa sune ca o proza, iar ceea ce urmeaza dupa el e foarte descriptiv. cazi intr-o descriere din pacate, imi rezolvi atat de usor misterul cu kiki incat citesc stiind deja ce vrei sa spui si intrevad si sentimentele very easy, nu are ce sa ma surprinda.
finalul cu cliseul nu mi se pare prea fericit, as lasa ideea daca tii neaparat dar as scoate cliseu.
Pe textul:
„orașul văzut de sus" de Ela Solan
Pe textul:
„tălpile mele pe tălpile ei" de nastia muresan
Pe textul:
„O întrebare pentru fiecare" de Radu Herinean
RecomandatPe textul:
„j\'aime aussi..." de Cristina Badragan
De îmbunătățitclau
Pe textul:
„Geometria gheții" de Irina Lazar
Pe textul:
„Plouă pe Sirenei" de Claudiu Tosa
Pe textul:
„aceeași dintotdeauna femeie" de Dana Banu
Asa cum spuneam cuiva acum cateva zile, cred ca Eminescu si Nichita sunt ca doi stalpi din capetele unei bucati de gard intre care sunt tepi, si noi, suntem datori sa mai facem astfel de bucati si sa le lipim unele de altele ca gardul sa devina din ce-n ce mai lung.Cam asa vad eu varfurile poeziei noastre.
Iti multumesc pentru lectura si inca o data felicitari!
ce bine ca esti, ce mirare ca sunt
Pe textul:
„Inscripții pe o metaforă - Nichita" de Maria Prochipiuc
Recomandatasa, iar in loc de textul tau prefer eminescu - dintre sute de catarge. pur si simplu nu ti-a iesit.
Pe textul:
„Dar cine rămâne?" de Ion Găină
Pe textul:
„blazare" de Ioan Iulius Muraru
de fapt si de drept miza, fondul si ideea acestui text nu prea exista. lirismul nu-i decat o filosofare de clasa a patra iar singurul lucru avut in comun cu poezia pare rima ( la prima vedere ).
nu exista un registru tragic aici asa cum spune cineva mai sus, in schimb este unul comercial.
i-as recomanda autoarei sa citeasca putin postmodernism, iar daca a citit, inseamna ca a facut-o degeaba.
Pe textul:
„Nebunul" de Lory Cristea
