orașul văzut de sus

kiki doarme dimineața strivită de geam îi scormone ochii cu-n deget întins prin perdea se răsucește gemând kiki visează că doarme într-un pat imens îmbrăcat în catifea lângă el nimeni doar liniștea unei încăperi cu draperiile trase doar respirația pe care pereții i-o întorc în ecou brusc zgomotul străzii deschide o fereastră kiki se vede în ochii ei își admiră trupul viguros de aproape bărbat o femeie îi întinde un pachet cu mâncare începe să mănânce încet ținând fiecare îmbucătură cât mai mult râde mulțumit înghite ultimul dumicat ascuns în palatul de catifea prințul kiki se culcă din nou gemând fereastra se închide ușor văzut de undeva de sus orașul în care kiki doarme e doar un trotuar