aceeași dintotdeauna femeie

....\"sunt întâmplări fericite și rare
consumate elegant cu tacâmuri de argint cu șervet de olandă fină la gât
ele nu vin și nu pleacă
doar te însemnează cu liniștea unui zmeu de hârtie
pe care îl porți în alergare continuă printre vârste\"...așa liniște aduci și niciodată invidie, pentru că ești atât de bună! Cât despre voce, îmi amintește de profunzimea actriței Valeria Seciu în \"pescarusul\"....

o viziune elegantă despre oameni, trecerea anilor, anotimpuri neobservate, dimineți liniștite și femeie. poeticul izbucnește în transfigurările de idei care trec, treptat, dintr-una în alta. la granițile realului iluzia își așează manjetele.
mai e și o acea trecere prin timp, cînd trecătorii îți marchează viața și rarele clipe pe care le trăiești la adevărata lor valoare (\"sunt întâmplări fericite și rare
consumate elegant...ele nu vin și nu pleacă
doar te însemnează cu liniștea unui zmeu de hârtie
pe care îl porți în alergare continuă printre vârste\") - cele mai potrivite cuvinte în context.
finalul, alternînd în pulsiuni temperamentale și pasionale încheie imaginea cu simbolul eternității, fineței și frumuseții - femeia.

distanta de sine ii face bine poemului aista, vers echilibrat, rezonant in mintea cititorului.....parca ma vad pe dupa gard si dupa ochelarii de soare ai mamei...atunci demult....reusesti sa ma ademenesti din nou si din nou spre site-ul care se cam raceste fata de noi cititorii......pe curind, anni-lorei

Iată încă o poezie pentru și despre o femeie pe care învăț să o cunosc cu fiecare poezie scrisă(despre mine vorbesc)

Diana Slavu, ești pentru prima dată în pagina mea de aici, nu pot decât să îți mulțumesc pentru aprecierea generoasă pe care ai acordat-o acestui text și vocii mele, mai mult decât onorantă, nu știu cât de meritată, comparația cu Valeria Seciu;

Adriana Popp, mi-au trebuit 10 ani(aproape 11) ca să pot scrie acum(nu știu cât de reușit, asta doar cititorii pot judeca) cu detașare și liniște pentru și despre un timp mort din istoria mea mea personală, semnul tău de apreciere îl primesc deschis nu fără a mulțumi cu sinceritate și naturalețe;

Ecaterina Bargan, nu pot decât să îți mulțumesc pentru comentariu, lectură și apreciere, crede-mă când îți spun că fiecare cititor este pentru mine așezat la loc de cinste;

Anni, eu sunt mereu aceeași, aici și mulțumindu-ți încă și încă o dată pentru apropiere și fidelitatea lecturii.

PS: doamnelor, să ne trăim feminitatea integru și fără niciun resentiment, o merităm

vă salut

cu respect de autor comentat, lăudat, înstelat

o seară bună
:)

exista multe imagini frumoase si reusite in poeziile tale, insa ce ma enerveaza uneori este faptul ca nu esti deloc optimista. prea nostalgica. atata.

ia te uită, primul bărbat care lasă un comm pe textul de față, chiar mă gândeam că e genul de poezie care adună doar cititoare

ei, Claudiu, încerc să echilibrez prin comm-uri lipsa de optimism din textele:)

dacă te uiți atent prin pagina mea ai să vezi că uneori când obosesc de propria nostalghie trec pe ludic

mulțumesc de trecere

salut

chiar. numai pe gagici pe aici. ce bine ma siiiiiiimt :)

in raport cu alteritatea eu sunt diferita si totodata aceeasi: femeie, ne spune Dana Banu revendicand-si apartenenta la gen fara a renunta la umanitatea din om, mai mult, subliniind-o;
poezia este construita pe doua planuri ideatice distincte:
unul al existentelor particulare adesea antagonice, celalalt al lumii in intregul sau;

prima strofa reda imaginea figurativ-simbolica a unor existente liniare, nediferentiate duse de « oameni care își leapădă în fiecare seară pielea îndelung tăbăcită
de îndepărtare de irosire de teamă”;
sunt locuitori ai marilor orase, ascunsi “între pereții unor întâmplări fericite și rare” dar fara sentimentul trairilor autentice;

absenta comunicarii directe este un motiv al instrainarii si angoasei vizibile la acei «oameni transparenți liniari încheiați la toți nasturii”, indiferent de nivelul civilizatiei tehnologice...sau poate tocmai datorita acestuia;

in strofa a doua avem o imagine diferita a vietii citadine marcata si de evenimente (aparent) fericite care sunt insa « consumate elegant cu tacâmuri de argint cu șervet de olandă fină la gât » dar nu produc schimbari, ci doar « te însemnează cu liniștea unui zmeu de hârtie » ducand cu sine amintirile ;

finalul poeziei este axat pe ideea finitudinii vietii, strabatuta de nota acceptarii si relevanta pentru sublinierea identitatii de sine ; intr-o lume imaginara, totul este posibil ;
aprecieri, amalia

cu siguranță pot fi invidiată că am parte de un cititor atât de atent, privesc de fiecare dată spre comentariile tale cu atenție și recunoscută bucurie

îți mulțumesc

cu prietenie,

Dana,
am citit si eu. felicitari. ce mai pot sa spun dupa asa comentarii(i)!... decat -
sunt oameni care stau la pândă mereu
între pereții unor întâmplări fericite și rare
retin:imaginează-ți o lume (...............................)
cu prietenie,

mulțumesc pentru lectură și aprecieri

să ne citim cu bine,