Boschetarul Dumnezeu

\"Ce interes ai mai avea sa rascolesti cruntele mele amintiri sau sa-ti impovarezi memoria cu mine?Vei ajunge vreodata sa-ti masori caderea prin gandurile tale la mine, si prezenta mea in nelinistea ta sa fie gradul pierzaniei tale?Caci stiu prea-bine, Doamne, ca n-ai decat un pacat : gandul tau la mine.Si astfel, intoarce-ti inima de la creatura si salveaza-te uitandu-ma.Esti prea batran in fiinta si prea tanar in ura.Dar ura inghite fiinta si izvoarele ei.Creator iresponsabil si nevinovat, rostul tau e sa cersesti indurarea odraslelor tale! Ce singuri suntem,Doamne! \"- Emil Cioran-Lacrimi si sfinti
In plus as intreba (retoric) de ce atatea texte ale tale nu au nimic in spatiul pt.comentarii?!Poate pentru ca nu au nevoie de comentarii?Desi atata suflet pus aici merita macar un gand...Poate oamenii nu-si gasesc cuvinte pentru asemenea texte?!

las semn ca am fost, tu stii ca te citesc, si-ti multumesc pentru toate clipele mele de liniste ce la iau din pagina ta
cu pretuire - Lory

Da, într-adevar Dumnezeu lucrează prin chipul suferinței, prea puține se pot spune, multe se pot înțelege. Aici am vazut un om. Il respect și îi las drumul flămând.
Cu respect, Marin Constantin Daniel

Multumesc din suflet cititorilor mei. Cu respect,

tot ce-ai vrut tu sa zici aici putea fi exprimat foarte pe scurt. chestia cu \'el ne da de paispe mii de ori si noi ii dam odata\' e prea rasuflata, si nu-n ultimul rand e o chestie fireasca. textul tau poate fi o \"morala\" pentru unul si altul ( sa zicem reusita ), dar nu o poezie, motiv pentru care nu prea ar avea ce sa caute pe prima pagina. multi fac confuzie intre ceea ce e poezie si intre \"razvratirile personale in versuri\".
mai ales \'boschetarul de dumnezeu\' e aiurea, e o imagine prea fortata in comparatie cu restul textului.

Am privit aceasta poezie prin prisma ideii ca in fiecare om este esenta divina, chiar si in spatele boschetarului de la colt, sau, mai bine zis: cu atat mai mult in spatele boschetarului. Da-i apa unui insetat, si ii dai lui Dumnezeu. Mi-a placut ideea poeziei, desi este cam dur abordata, este realitatea. Dumnezeu nu este in biserica, printre icoane suflate in aur, in locul unde te porti impecabil, si faci toate crucile de marimi perfecte, ci pe drumul dinspre servici spre casa, cand ai avut o zi atat de proasta, si esti obosit si ti-este foame, si un cersetor tot insista pe langa tine: da si mie, da si mie, da-I si Lui...
In ceea ce priveste valoarea artistica sunt de acord cu Claudiu-lasa de dorit. Nu cred insa ca trebuie incadrata la atelier, dat fiind ca poezii mult mai slabe calitativ tin prima pagina mult timp.

E inestetic sa-l faci pe Dumnezeu boschetar Liviu chiar daca formularii ii gasesc si ceva virtuti... sa-i dai o bucata de paine pentru ca apoi sa mori si sa astepti sa-i scoti ochii cu asta... chiar in rime nu prea merge asa forma de \"devotiune\"... de fapt ai inversat planurile scontand pe un efect de rezonanta din partea lectorului... cu mine ai dat gres... doar abur. Imi place sa fiu eu creatura si Dumnezeu creator...

El e regele regilor

E trist că Dumnezeul tău e cerșetor,
El e regele regilor și nu e ce spui
decât în cugetul tău de virtuos ateu,
și nu uita că tot ce ai e de la Dumnezeu,
El doar dă, nu ia, așa precum tu spui,
nu e dator nouă, nimănui, e veșnic Creator.

Dumnezeu este Boschetar, este Hot, este Claun, este tot ce iubim si urim mai mult. De aceea este Dumnezeu El si noi simpli muritori.

Acum multi poate spun ca noi L-am creat pe El, dar acest lucru nu conteaza daca suntem constienti de existenta Lui in noi, in afara noastra si in reflexia a tot ce ne putem inchipui. El e un subiect atotcuprinzator, ca un numar pana la care nu putem numara ca am putrezi facand-o, ca o materie care le imbratisaza pe toate celelalte si mai aduce altele pe langa ele. Ca o unitate in plus adusa infinitului.
Frumoasa poezie......:)
cu respect,