Din avatarurile unui om năcăjit

DIN AVATARURILE UNUI OM NÃCÃJIT - Și funia asta de usturoi, de unde o ai ? - Aoleu, boiarule, pupa-ți-aș talpele, asta nu este a mea ! - Dar a cui este, coruptule ? - Este a unui străbunic de-al meu, care i-a lăsat-o lu\' bunicu\'miu, care nu a mâncat-o toată viața, de mi-o dete mie... - Să te cred, să nu te cred... - Crede-mă, curatule, crede-mă, paloș al dreptății, crede-mă, să-ți trăiască copilașii și famelia, că adeverul și numa adeverul curge dupe gura lu mandea... - Bineee... Să mergem mai departe... Pipa asta... - Aoleu, boiarule, pipa asta nu-i a mea... - Cum nu este pipa ta, când stă pe masă, la tine în casă... - Nu e, boiarule, nu e...Nu e, să-mi saie mie ochii, să-mi moară ibovnica, să n-am parte de lumina ochilor, să-ți dea Dumnezeu avere, nu e a mea... Pipa asta a uitat-o a lu Îmbucătură, când duse a lu Mocirlea cocenii, de i se rupse oiștea la car, de au lăsat-o noaptea, de veniră a lu Boșonea, de-i furară tot din car, de nu știe nimeni cine... - Ho... Păi bine, baragladină, până când mă tot minți tu pe mine că nu ai nimic ? Na ! Să spui tot, auzi, că de nu spui, te joc în picioare ! Te tai mărunt și te dau la rațe! Na ! Pielea o iau de pe tine, sare îți pui sub carne, așchii - sub unghii, smoală încinsă sub limbă ! - Au, nu mai da, boiarule, nu mai da, că uite, îți spui drept, am și o bute de vin în pimniță, da am trecut- pe numele nevesti-mi... - Scrie, majur, scrie... - Subsemnatul...declar... că butea din pimniță ... trecută în fals... este a mea... - Na, câine turbat ! Þine... să mai înșeli încrederea care ți s-a acordat ! - Nu mai da, boiarule, că spui tot ! Nici dubla de porumb din coșare, aia ascunsă în hornul cășii, de-i trecută pe numele copiilor, nu este a lor, e a mea... - Ahaaa ! Știam eu ! Scrie, căprar ! - Scriu, scriu, da să vorbească mai literar ! - Spune-mi, dușmane ! Na ! - Au, au ! Îndură-te, boiarule, și se va îndura și Delo de tine ! Nici cămeșa de pe mine, a de-am trecut-o pe numele lu nepotu-miu, Rilă a lu Mosoarcă, a de-o luai din banii de pe mejdină, când vându țața Florica bou\' al bătrân, de sări a lu Guță cu gura, că lui nu-i dă, îi dă numa lu fiusu, și lu fisa, muiere-sa, ia- dat doar cenușea din vatră, Au ! nu mai da, să-ți trăiască neamu\', până la a zecea generație din groapă, să ajungă toți mari, au, nu da ! și coada aia ruptă de sapă, și ulcica spartă, când veni a lu Culiță și dete dupe mîță, au ! și a șaptea za din lanțu care ține pe țest căldarea, tot e mea este, nu e lu cumnatu-miu, Flogârlă, bate m ar toate gardurile să mă bată! Au! pă nu mai da, mâncați-aș gura ta, nu mai da... că mor și nu apuc să ți le spui pe toate... - Zi, mă, că dacă nu zici, e vai de mama ta... ... Plotonierul Maciste ieși pe uliță, prin gardul fără poartă, cu bunurile confiscate în cârca căprarului Penea: - Ai scris, mă, tot ? - Am scris, să trăiți, dom\'șăf ! - Trage, mă, Vw-u mai aproape, scoate un Kent și desfă un Whisky din lada frigorifică, din spate ! Își aprinse o țigară și suflă fumu în aer. - Măi băiete, uite, voi fi sincer cu tine: mă durea inima când dădeam în el. .. Am avut demult o bănuială ca averea lui depășește un praz mediu pe cap de țăran. Dar l-am lăsat în pace...să văd ce face... Îl mai las...poate se lasă de oții... da\' dacă continuă - nu mă las, nu mă las până nu declară că și capul - pe care l-a trecut pe numele picioarelor, mama lui de tâlhar - e tot al lui, și i-l iau ! 22 mai 2003