Poezie
Geometria gheții
1 min lectură·
Mediu
M-am întâlnit astăzi cu o fostă colegă de liceu
S-a îngrășat, avea părul vopsit în roșu
Eu alunecam pe zăpadă, privind la ea,
mi-am dat seama că sunt extrem de singură
eu aveam părul negru și doar haina extrem de roșie mai rămăsese din mine
în rest, eram singură
am vorbit, cu gesturi mecanice m-am îndepărtat, întâmplător
era chiar în zona în care mai veneai și tu din când în când ca să închiriezi iluzii
Trecătorii treceau pe roșu, nimeni nu respecta geometria gheții, nimeni nu mai auzise de nimeni și
dintr-o dată mi s-a părut că sunt extrem de singură,
chiar am strigat în gândul meu, tu te uitai la catedrale
și nimeni, nimeni, nu mai auzise de mine în afară de fosta colegă de liceu
dar ea între timp plecase.
064.001
0

Siguranța scrisului tău face ca acest tablou despre singurătate (o singurătate delicioasă, totuși, dacă se poate spune așa) să spună totul despre măreția iernii.
„nimeni nu respecta geometria gheții, nimeni nu mai auzise de nimeni și
dintr-o dată mi s-a părut că sunt extrem de singură,
chiar am strigat în gândul meu, tu te uitai la catedrale
și nimeni, nimeni, nu mai auzise de mine”
M-ai readus la troienele prin care urmează să ajung casă! Mda, și s-a făcut noapte...
Munți de inspirație!