Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Geometria gheții

1 min lectură·
Mediu
M-am întâlnit astăzi cu o fostă colegă de liceu
S-a îngrășat, avea părul vopsit în roșu
Eu alunecam pe zăpadă, privind la ea,
mi-am dat seama că sunt extrem de singură
eu aveam părul negru și doar haina extrem de roșie mai rămăsese din mine
în rest, eram singură
am vorbit, cu gesturi mecanice m-am îndepărtat, întâmplător
era chiar în zona în care mai veneai și tu din când în când ca să închiriezi iluzii
Trecătorii treceau pe roșu, nimeni nu respecta geometria gheții, nimeni nu mai auzise de nimeni și
dintr-o dată mi s-a părut că sunt extrem de singură,
chiar am strigat în gândul meu, tu te uitai la catedrale
și nimeni, nimeni, nu mai auzise de mine în afară de fosta colegă de liceu
dar ea între timp plecase.
064.001
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
132
Citire
1 min
Versuri
13
Actualizat

Cum sa citezi

Irina Lazar. “Geometria gheții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/irina-lazar/poezie/159252/geometria-ghetii

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@nicolae-popaNPNicolae Popa
Irina,

Siguranța scrisului tău face ca acest tablou despre singurătate (o singurătate delicioasă, totuși, dacă se poate spune așa) să spună totul despre măreția iernii.
„nimeni nu respecta geometria gheții, nimeni nu mai auzise de nimeni și
dintr-o dată mi s-a părut că sunt extrem de singură,
chiar am strigat în gândul meu, tu te uitai la catedrale
și nimeni, nimeni, nu mai auzise de mine”

M-ai readus la troienele prin care urmează să ajung casă! Mda, și s-a făcut noapte...
Munți de inspirație!
0
@irina-lazarILIrina Lazar
Și eu îmi doresc tare mult să ajung acasă, numai că nu mai știu pe unde. Și aș mai vrea să nu mai fiu singură printre troiene, chiar dacă sună atât de delicios tot ceea ce trăiesc...:) Mulțumesc de urare și de aprecieri!
0
@claudiu-tosaCTClaudiu Tosa
\"zona de inchiriat iluzii\" mi se pare un cliseu. uite daca nu era acest mic cliseu cred ca-ti dadeam o stea pentru ca ai scris o poezie buna, mai ales finalul mi-a placut foarte mult.

clau
0
@irina-lazarILIrina Lazar
Recunosc că e un clișeu, însă n-am putut scăpa de el. Îmi place conotația lui echivocă. Îl păstrez cu orice risc. :)
Încântată.
0
Distincție acordată
@traian-rotarescuTRTraian Rotărescu
Se pare că sunt mai multe; oricare dintre ele, luată separat, după gradul intensității, poate să-și aducă aminte de-o \"fostă colegă\" vopsită sau nu în roșu -așadar este implicit comparată cu aceasta.

Gesturile tale \"mecanice\" au trasat pe zăpadă o geometrie la fel de proprie precum a gheții nerespectate de nimeni; insensibilitatea trecătorilor demonstrând că spontaneitatea, percepțiile, comunicativitatea le-au fost înghețate ;) de indiferență: \"nimeni nu mai auzise de nimeni\".

Îmi place cum revine crepusculara nuanță a roșului,iar cadrul afectiv se stinge ca o lumânare într-o catedrală pustie.

Ultimul vers e redundant și prea explicativ; dacă nu renunți la el, măcar înlocuiește-l.

0
@irina-lazarILIrina Lazar
Am intrat în atenția ta vad și e de bine :) După atâta timp, iată că revenim la acest text. Da, mi-am adus aminte de cât de singură m-am simțit în liceu, atunci, la întâlnirea întâmplătoare...Brusc m-a copleșit din nou acel sentiment apăsător...și iată poezia. O să mă gândesc la ultimul vers.
Mulțumesc.
0