vară cu miros de lavandă
vară cu miros de lavandă, cufundată în sine, ca o prăpastie îmi asum greșelile fără să am nicio vină îți fac mărturisiri fără să știu ce vorbesc mă adăp ca o psihopată din șocurile pe care ți le
când copacii scapără în gândurile noastre
când copacii scapără în gândurile noastre cu flăcări albe când m-ai luat în brațe și ai zis nu nu s-au apropiat de tine în vârful picioarelor visam și nu visam la trei noaptea te chemam pe
Antidepresiv pentru alcoolici
În felul cum stau lucrurile puse cap la cap Din balcon și până la pomul de alături Pășesc peste zgomote cu timiditate Iubești iubirea îmi zice cineva Ai rămas copilul din tine.
E clar că am ieșit din aria ta de acoperire
E clar că am ieșit din aria ta de acoperire Nu te mai interesează cercul, nici triunghiul pe care poți să îl faci cu mine De romburi ce sa mai vorbesc Atât de nostalgice, atât de lăsate în ruină
să te îngrop în zăpadă
să te îngrop în zăpada care nu mai este un om de zăpadă tâmpit și timid un om de zăpadă care se pierde se topește încet în zăpada pătată cu sânge în zăpada murdară în zăpada care va fi furată
Risipă
fac risipă, de lumină, de căldură, de apă de mesaje, de curent electric, de cărbuni, mănânc necontenit carne, beau alcool, mă prăbușesc și o iau de la capăt sunt un dușman perfect, sunt bine
***
în punctele cardinale ale simțurilor se ascund scamatori cei iubiți se revarsă ca vinul negru peste trecut tulburând șerpii din iarbă, am pășit cu grijă austrul sau teama de întuneric. nu m-am
Aripa fluturelui
După trei ani petrecuți aici întunericul răsare din nou într-o formă finită. Îți încercuiesc mijlocul cu brațele te voi lăsa la un moment dat sunt într-o relație deschisă cu mine însămi.
salata de roșii a lui lynch
am râs la omleta cu brânză a unui bărbat bio și el m-a șters din listă și el m-a șters din listă și brânza era rasă pe deasupra omletei și avea și salată de roșii am râs la omleta cu brânză a
Acoperă-mă cu bijuterii vechi
Sunt o ființă atât de sofisticată civilizația nu mă va înțelege vreodată doar tu, care îmi așterni la picioare o priveliște spre catedrala mântuirii, te temi de mine și apoi fugi să măsori
bere
în adâncul netulburat precum Groapa Marianelor trăiesc ființe stranii, trăiești chiar tu luminiscent, plin de ghimpi, în neștiință și necuviință n-ai cum să-ți faci curat nu te auzi, nu te
Lido
când ești umbra și otrava din viața unor oameni ce mai poți să faci decât să încerci să vindeci cumva imposibilul hrănind aceeași moarte cu viață hotelul Lido în noapte ca o galaxie uriașă și
memoria s-a lipit
ai devenit prudent în legătură cu mine pot fi reprezentanta oricărei femei care te-a rănit devii defensiv desuet iar eu ușuratică am lăsat hainele de doliu în loc de asta m-am apucat să port
nu războiului
cum putem să spunem nu războiului când nu suntem încredințați nici de propriul sânge nu știm cum să ne comportăm, nu știm să râdem dar nici să plângem nu ne mai putem îmbrățișa suntem bolnavi,
în cartierul sărac
pisicile în călduri astupă gurile de canal apele calde și reci care clipocesc precum speranțele subterane ale locuitorilor cu măști albe pe față în zilele lor ponegrite de tot atâtea sâcâieli
Nefericirea vine din lucruri simple
Nefericirea vine din lucruri simple e chiar după colț, mai ceva ca o mașină cu geamuri fumurii cu canapele late unde ai fi vrut să te arunci ca să te ferești de orice lucru posibil
și între noi
Și între noi plutea un galben triumfător, un fel de fiară sălbatică de care știam că va aduce întuneric și frig dar până atunci ne bucuram de strălucirea intensă a tăișului frunzelor sale dar
Premiile pentru poezie Nora Iuga
Sunt invitați să se înscrie elevii de liceu și studenții care scriu în limba română, indiferent dacă trăiesc în țară sau diaspora. Cei interesați să participe la concurs vor trimite un singur fișier
o lumină, undeva
poate o să mai emoționezi și alte inimi poate o să treci și pe lângă alte suflete suflet al meu te culc seara și te mângâi și tot mie îmi pare rău că vii sau că pleci știu că toate astea sunt
pași prin iarbă
nu e cazul să fii dependent de mine doar din când în când să facem dragoste ca animalele sau sex ca oamenii, habar n-am, și după ce mă ții în brațe o noapte întreagă poți dispărea în
sâmbăta morților
de sâmbăta morților, să privim la fețele albe ale celor care s-au dus să ne amintim de ei ca de niște petreceri consumate cu mâncare și vin să ne îndestulăm la porțile unde nu se vede
night angel
chiloți bărbătești night angel la vânzare în piața rahova nu pot să nu mă gândesc la îngeri mai ales roșii, noaptea da în cartierul care seamănă cu o țigară fără filtru dantelării
tot ce vreau
degeaba avem tot felul de conversații cuminți la nesfârșit nu mă interesează nici șomajul, nici școala online, nimic tot ce vreau este să te am în mine am un măr însetat din care vreau să
apocalipsa trotinetelor
unde sunt toate aceste unelte ale bucuriei, ale avântului vajnici bărbați cu pieptul brav ar fi străpuns acum, străzile printre petale de flori, străfulgerați de privirile
