Cătălin Al DOAMNEI

singurătatea intră pe sub ușă dimineața cineva e pregătit să mă omoare din pușca-mitralieră din blocul de vizavi a crescut o mică statuie a lui buddha mă pregătesc de moarte ca–n miorița cei

de zece mii de ani și mai bine pământul se scufundă în Iliada nu–ți fie teamă spunea mereu tata vei avea și tu unde să te–ntorci acasă noi suntem urmașii vestitului neam al

uneori mă plimb cu mașina mea veche de reparat vise printre ruinele lumii primăvara crește–n mine apocaliptic și nu știu de ce îl văd mereu pe Iezechiel diseminând derridean printre regi și

Nemuritoarei mele profesoare de limba și literatura română din liceu, Greta Lascăr, profesorului V. I.

am orbit amândoi ne iubim ca veverițele suntem doi iepurași devorând clipa precum morcovii tu ai patru aripi eu am patru rânduri de ochi și suntem în zborul celestul mai presus de

Gramatica comparată a limbilor indoeuropene reconstituie (și, implicit, admite) acordul ca procedeu de marcare a relațiilor dintre componentele propoziției / frazei nominale și ale celei verbale,

era târziu voiam să mor și mi-era dor de mama când a venit Orfeu la mine cu o mie de bacante plângând ele m-au luat de mână și m-au aruncat în iezerul de aur al zilelor cu mama am văzut

Mișcarea antisovietică C.A.-Pentru început, îți propun să ne povestești cum a fost ,,descălecarea’’ta la Vaslui. I.E.-Întâmplarea face că apariția mea în Vaslui, de la Piatra Neamț, a

În amintirea mamei mele, cea plină de minunății, de la care am învățat să pun învățătura mai presus decât viața Moto: ,,Drumul spre

poetul își scria versurile în alfabetul morse norii erau imenși vulturi albaștri ducând în ciocurile lor fildeșii de aur ca pe năprasnice amintiri despre viitor va fi mai întâi un cer nou și

Totul era mistic Din adâncul rărunchilor În adâncul pământului Enescu mă lovise cu pana îngerului Tăind sunetele în două Ca pe pâinea cea de toate zilele Ori pur și simplu Chopin Pășea

În orașul meu zidul Berlinului Se-nalță mai măreț decât Turnul Babel Înfricoșători palmieri Citesc în palmă viitorul Trăiesc în subreal Și alerg în căutarea unui om Devenit zeu. El trăiește

I.de ziua lor, poeții vasluiului au venit la mine cu lăpușneanu de mână uite, o movilă de capete luminate așteaptă să fie decapitate în curtea poeziei de aceea sîngele limbii române se

marilor lingviști români Eugenio Coșeriu-in memoriam Petru Zugun Constantin Frâncu între subiect și

de-acum e goală ferma animalelor din tot ce-a fost au rămas doar grajdurile de unde la

mi-a dat șah la regină nu mai știam să intru în primăvară nebunul alerga în zig-zag și o mie de politicieni voiau să-l pipăie pe Yorrick cînd brusc el deveni oasele lui Hamlet am

întotdeauna prima zi începe cu o elegie La-nceput am vrut să vorbesc rînd pe rînd cuvintele se transformau în cenușă fiecare om pe care-l întâlneam brusc

la moartea lui ion enache poeții vasluiului au organizat neasemuitul concurs „cine moare primul după mine?” tra-la-la-la-la nu a trecut prea mult timp de-atunci /

în amintirea lui Dinescu locatarii de pe strada Decebal au făcut un fel de alai nupțial silabisind „moar-tea ci-teș-te zia-rul” așteptîndu-l pe Hamlet cu Ofelia –n brațe imaginația lui

domnului Valentin Ciucă am cunoscut pe cineva care gândea-n culori aerul se schimba-n lumină orbitoare timpul era bun de mâncare și chiar și

mereu ipocrit de sărbători orașul meu seamănă cu las vegasul nu mă-ntreba cine- a mai murit doar bacovia e viu alături de mine absența ta aprinde lampadarele miliardarii

Aș vrea să fugim în Galapagos Acolo printre uriașe broaște țestoase Pielea îți va fi sărată de apă de mare Eros trage numai săgeți mortale Aș vrea să fugim în

Cazuri particulare ale acordului dintre P și S în literatura artistică românească din a doua jumătate a secolului xx

pumnul melancoliei mă lipi de pereți nimic nu te poate salva îmi spuse schopenhauer mâncând un buddha de ciocolată viața nu e nimic altceva decât acest buddha din care curge lapte și