Cătălin Al DOAMNEI

acești muritori au atins perfecțiunea spunea mozart ținându-ne în brațe muzica sferelor cobora încet pe o rază moartea venea cu domni recitând poezii în drum spre eșafod după sentință

voiseră să mi-l omoare tot orașul se îmbrăcase în roșu și omul roșu lovea bezmetic ca atunci când ne îndreptam spre visul de aur despre care nu mai vorbește nimeni cineva ne dădea iluzia mai

dimineața orașul este bântuit de zei fiecare locuitor își pune pardesiul de gală ori de-nmormântare visează să plece în Marea Britanie se trimit sms-uri de încurajare se caută în cartea de

a venit toamna în livada cu portocali iubesc ochii tăi de aur și de vise aidoma fantomelor din copilărie un soare albastru apune în livada cu portocali văd lucruri ciudate mă urmezi în

Frumusețea cărui trecut îți luminează făptura sfâșiată-n noaptea poeziei? eram frate cu Petrarca pe-atunci numele tău era Laura dansam Twin Peaks și nu-nțelegeam cine pe cine urma să

mi-au ucis amintirile ruptă în mii de bucăți inima defilează și acum pe străzi tricolore când vorbeam despre mine eram altcineva și trupul altcuiva ducea cutia cu iluzii la groapă vedeam

m-au adulmecat m-au chemat m-au huiduit până când au dat de apa zeilor în toate limbile pământului mă urmăriseră mă mințiseră și mă mâncaseră

umbra imperiului bizantin se revarsă în juru-mi lumea-n ruină are formă de sfinx alături de mine mărșăluiesc nouă sute nouăzeci și nouă de–mpărați vreau să lupt, să ucid dar nu

singurătatea intră pe sub ușă dimineața cineva e pregătit să mă omoare din pușca-mitralieră din blocul de vizavi a crescut o mică statuie a lui buddha mă pregătesc de moarte ca–n miorița cei

de zece mii de ani și mai bine pământul se scufundă în Iliada nu–ți fie teamă spunea mereu tata vei avea și tu unde să te–ntorci acasă noi suntem urmașii vestitului neam al

uneori mă plimb cu mașina mea veche de reparat vise printre ruinele lumii primăvara crește–n mine apocaliptic și nu știu de ce îl văd mereu pe Iezechiel diseminând derridean printre regi și

Nemuritoarei mele profesoare de limba și literatura română din liceu, Greta Lascăr, profesorului V. I.

am orbit amândoi ne iubim ca veverițele suntem doi iepurași devorând clipa precum morcovii tu ai patru aripi eu am patru rânduri de ochi și suntem în zborul celestul mai presus de

Gramatica comparată a limbilor indoeuropene reconstituie (și, implicit, admite) acordul ca procedeu de marcare a relațiilor dintre componentele propoziției / frazei nominale și ale celei verbale,

era târziu voiam să mor și mi-era dor de mama când a venit Orfeu la mine cu o mie de bacante plângând ele m-au luat de mână și m-au aruncat în iezerul de aur al zilelor cu mama am văzut

Mișcarea antisovietică C.A.-Pentru început, îți propun să ne povestești cum a fost ,,descălecarea’’ta la Vaslui. I.E.-Întâmplarea face că apariția mea în Vaslui, de la Piatra Neamț, a

În amintirea mamei mele, cea plină de minunății, de la care am învățat să pun învățătura mai presus decât viața Moto: ,,Drumul spre

poetul își scria versurile în alfabetul morse norii erau imenși vulturi albaștri ducând în ciocurile lor fildeșii de aur ca pe năprasnice amintiri despre viitor va fi mai întâi un cer nou și

Totul era mistic Din adâncul rărunchilor În adâncul pământului Enescu mă lovise cu pana îngerului Tăind sunetele în două Ca pe pâinea cea de toate zilele Ori pur și simplu Chopin Pășea

În orașul meu zidul Berlinului Se-nalță mai măreț decât Turnul Babel Înfricoșători palmieri Citesc în palmă viitorul Trăiesc în subreal Și alerg în căutarea unui om Devenit zeu. El trăiește

I.de ziua lor, poeții vasluiului au venit la mine cu lăpușneanu de mână uite, o movilă de capete luminate așteaptă să fie decapitate în curtea poeziei de aceea sîngele limbii române se

marilor lingviști români Eugenio Coșeriu-in memoriam Petru Zugun Constantin Frâncu între subiect și

de-acum e goală ferma animalelor din tot ce-a fost au rămas doar grajdurile de unde la

mi-a dat șah la regină nu mai știam să intru în primăvară nebunul alerga în zig-zag și o mie de politicieni voiau să-l pipăie pe Yorrick cînd brusc el deveni oasele lui Hamlet am