în lumea mea dispăruse firescul
pentru ca să văd
cum arăta lumea normală
trebuia sa mă întorc
pe urmele pașilor tăi săpați în zăpadă
a nins și prin tunele de ger și de gheață
vocea ta
trebuia să închei pacea ierusalimului
mi se arătase isaia
și mă urmai tainic în păduri de foioase
cu pecetea lui solomon
trebuia să vii șchiopătând
din amurgul unei civilizații
știai
se terminase olimpiada
urcasem în turnul eiffel
ca și cum am fi venit dintr-o altă epocă
mai vinovată
începusem să-ți spun dulci poezii
și mi-ai făcut semn să tac
să-ți spun ultimele
amar de ploi cu boi albind nu noi n-am fost noroi
iată cum explică van gennep ritul acestei secunde
se apropiau moșii de vară și când se dau de pomană
de sufletul viilor și al
de la o vreme
aveam o singură problemă
mai sus tot mai în sus
de călcâiul lui achile
inexplicabil
în acea zi
doctorița plecase de la servici
cu două ore
doare
dacă l-aș fi ascultat
o vreme
la apusul soarelui gândul morții mă părăsise
din ce în ce mai greu îmi era să dau din coate
pentru a le învinge pe sibilinicele sirene
adevăratele pierderi ale sinelui imund
și această zi fusese dedicată memorialului din sfânta elena
o vie
la s
vie
aici lucrurile stăteau la locul lor
înspre n
de la e la v aceeași vie din care se-nfruptau
cei care nu știau
timpul trecuse am vrut să te aștept o mie și una de nopți
ai vrut să mă omori de o mie și una de ori
zădărnicia mea era încrucișată de încrucișarea morții
pe
întârziasem
o venirea lui
o
cum
m-am opus
precum o
amicul meu licean
mai bun decât mine
&decât vânătorul de cerbi
prin noi înșine
nu mai traversau
decât filmele alb –negru
despre
își purtau trupurile bolnave
de imensa vorbire despre infinitul din sine
se târau pe pământul-vagabond
aidoma șarpelui după izgonirea din paradis
li se zăreau coastele coasta lui adam
neînsemnatele
se adresează necuvintelor
das mann
cu tine vorbesc
crezând cu tărie
acestei vorbiri de fum
devenind foc arzând
poem al verii meridionale
lingvist nesupus comunist
observând dispariții
m-am prefăcut că nu le observ
toți erau veseli și dansau porn
kim kardasian claire claudița
dusă cu smurdul după 366 de orgasme/zi
& eu & din patriotism
privește
mătasea algelor devine briza materială a depărtărilor
se ascunde în barbă de infailibilă conquista
&măsurată e clipa de jucăuși pescăruși
însângerați în cercul vieții
de
cum geniul
dvs mai bun
mă întrebam
privind pe fereastră
într-o zi de iunie
în care fiul risipitor
venea să-și ceară iertare tatălui
&tatăl nu l-a primit
ca pe fiul risipitor
înjunghiind
întotdeauna faptele omului melancolic poleiesc cu argint singurătatea
întotdeauna înscenările omului-paranoia m-au făcut să pot contempla
cu mai multă atenție lumea dinăutrul eului meu topit
apoi m-au chemat să stau la masă cu ei
săpaseră două gropi mai adânci
decât emisferele cerebrale
mai adânci decât găurile negre din soarele negru
băiatul meu fusese mușcat de o altă
un ostaș
un sergent un sublocotenent
străbunul primordial se preface franjuri
adevărul e că am vrut să devin parașutist
de mare altitudine
infirmând orice idee de certitudine
în ziua aceea de doliu
chaplin a condamnat-o pe annie ernoux
pe holurile tribunalului artelor
spiritul justițiar al poeziei
începuse să picure sânge
strecurându-mi-se-n suflet
oasele
◦d. Nu introduceți mai mult de trei texte de aceeași natură pe zi. În cazul în care introduceți masiv texte în site, riscați ca textele să ajungă "exilate" temporar în pagina voastră de autor,
mă-ndrept spre școala
în care mă deritualizez
cei mai mulți mi se aseamănă
până la ultima suflare
îmbătrânesc
pe o floare de măceș &pentru că
nu-mi mai pasă de dorul de viață
sunt
șirul de demoni care descind pe strada republicii poate fi învins
după următoare rețetă a doctorului faust
se scoate
TOATĂ
mizeria
LUMII
de la subsolul blocului 350
nimeni nu este
orice întoarcere în trecut este imorală
îmi amintesc
pajiștea pe care pășteau cei șase viței de lapte și tu le mângâiai cornițele
apoi vacile soarelui
împușcate
două piane aduse în căsuța
CD