În casa Bandacului
Între ignoranță și uitare legea este floarea de cireș Don Quijote vorbind despre pământ pietre și codri seculari hoții de cai au vrut să fure boul lui Grigorescu Oul din care a ieșit
bacoviană
și ploua și ningea și înghețase pământul în februarie cu moină și bacovia te vedeam alergând prin parcuri printre statuile poeților vasluiului de odinioară ion iancu lefter accidendat de
idilă in arctica
am trecut dinaintea timpului și am vrut să nu mai auzim nimic se întâmplau lucruri fără de care fără de mine ți-era rău fără de tine îmi era și mai rău de singurătate fuseserăm
pastel
în lumea mea dispăruse firescul pentru ca să văd cum arăta lumea normală trebuia sa mă întorc pe urmele pașilor tăi săpați în zăpadă a nins și prin tunele de ger și de gheață vocea ta
dorul
venise și iarna cu geroasele cețuri și zilele lungi cât dorul cu dragostea ta albă te pregăteai să patinezi peste lumea mea înnegrită de timp și de păsări de pradă te zăream în gări
viața lui dostoievski
e adevărat lumea fusese distrusă însă nu ai considerat că este de bun simț să vorbim despre natura răului în aceeași zi în care un presedinte de țară este judecat de narcoterorism și
lex talionis a doua și a treia zi de crăciun
între noi nu mai era nimic posibil până când vinovații de spiritul demoniac al acestei lumi nu vor fi plecat la închisoare lista lor în poemul de mâine nu ai fost făcută pentru
sărutul
de crăciun voi fi cu împăratul și profetul david ținusem în echilibru lumina și ai fi vrut să vii pentru sărut nu știai să faci mai nimic și te-am învățat să cureți ceapa înșirând
vin sărbătorile
mă pregăteam de singurătatea sărbătorilor și să rescriu oda în metru antic totul era pustiit în lume într-o scrisoare din decembrie 1883 veronica îl întreba pe eminescu de ce nu se
atunci când iubirea nu există
atunci când iubirea nu există și eu îți spuneam că sufăr de toate infirmitățile lumii și de toată nedreptatea ai strâns din dinți și ai fi vrut să treci și peste acest secol al
toujours qu’ensemble
și după ce ai spus că globul pământesc se mutase la zăpodeni la mine în casă și am urcat pe coline pe sub nori roșiatici de noiembrie de ruteniu și după ce anevoie m-am despărțit de
cheia bibliotecii din alexandria
am visat că ai devenit ortodoxă ai vrut să fii ortodoxă și ai devenit ortodoxă pe drumul damascului te așteptam printre cuvinte de-abia
lostrița
mă născusem din shakespeare și de cele mai multe ori înotam împotriva curentului te vedeam în vise în vedenii în viața care nu începe cu apocalipsa începusem să te simt aproape te
siamezi la persepolis
dispăruseră nopțile și realul era jefuit de invazii migratoare poezia salvase lumea clipa de inefabil de însemnele răului și neputinței se întâmplau lucruri stranii despre care nu voiam
poem medieval extra mundum
visasem un poem medieval în limba slavonă cu bărbați adevărați și femei adevărate trăiam extra mundum și din lume nu mai auzeam nimic bun universul se curbase devenise aproape oblic până
poem mut
aproape îmi pierdusem motivația mersului pe valuri trăiam în lumea comună și în anonimat vorbind cu vrăbiile începuseși să te simți vinovată și mă rugam să nu ți se întâmple ceva rău
flashback dinspre sodoma si gomora
visam, visai auzeam tot mai viu glasul tău de pasăre-lyră coborând prin mine ca respirarea, stingându-se sub aripile tale. poezia devenise o altă formă de agregare a ființei în
noapte de veghe cu brumă groasă în care ai aterizat aproape kamikadze și ai cerut să se șteargă nexus-predicat din cartea voluptății
în nopți de veghe cu brumă groasă sufletele se mutau în viitor păzindu-i de țipăt pe nenăscuții din scutece nu puteai să adormi până în zori nu puteam să adorm până în zori și
vorbirea regelui david peste hieroglifa lui platon
am vrut să fim fericiți nespus de fericiți și am lăsat toamna să fie veșnic verde și orice anotimp descifrat în culorile hieroglifelor lui platon de la heliopolis știam că ai să vii
luna sângerie
în univers nu mai rămăsese decât ioan-cosmin fratele meu mai mare și dragostea ta roșu-carmin gonind peste europa pe caii albi ai întâmplărilor neîntâmplate scrijelind ultimul v al
să fii bărbat să fii femeie într-un poem al fenomenelor pe stemma egiptului antic
venise și toamna ca din senin ar fi trebuit să încep un poem al fenomenelor pe inimi curate mă pregătisem să mă stabilesc printre rumegătoare viața dându-le prioritate elanilor ai
darul
poezia mea cu râs și plâns ești tu străbătând ca fulgerul linia roșie a orizontului să mă găsești să nu pierzi părându-ți rău de singurătate că nu ai putut ajunge la timp trebuind să
arta dragostei
mă urmai cu puritatea feminină a lucrurilor nefăcute începuse să-ți fie teamă ai plâns și ai învățat să te rogi cu sufletul sleit decojindu-l precum odinioară primul cartof în palma
șotron
un om înțelept cu ochii oracolului de la delfi o lăuză cu pruncul în copaie o barză care nu-și mai găsește cuibul din anul trecut și bate la ușă un prieten dintr-o țară neagră care știe să
