la foișor in pandelea
fiecare locuia în alt timp și în alt loc & mă întrebam te întrebai cât va mai dura ploaia persienelor luminându-ne noaptea și singurătățile pe cerul cu meteoriți & pe stadioanele cu valuri
bucolică medievală
îți plăcea să vii de sub cețuri îmi spuneai că ți-ar fi plăcut să te naști în acel timp & mă așteptai la podul de piatră strângând în pumni lumina de la licuricii căruțelor amendate de
cununa de sânzâiene
îți scriu din vara în care am stat cu j. joyce lecturându-l cu picioarele în apa cu gheață până în zori voind să adormi pe covoare încolăcită să nu ai decât mâinile mele privirile mele și
poem pe bicicletă
aveam nevoie de tine reală nu de ideea de ,,tu” & începusem să scriu poezii pe bicicletă vara te îmbrăca și te dezbrăca de nevindecabila boală cea mai frumoasă poezie a lumii nescrisă
poem din taxi driver din ziua în care împăratul japoniei a devenit ortodox
mă pregăteam de ultima zi a unui condamnat la moarte în românia ipotetică în acea zi împăratul japoniei a devenit ortodox nu prea știai ce înseamnă acest lucru tu tocmai ai obținut o audiență
rochia de mireasă
în sărbători deveneam din nou singur mi se părea din ce în ce mai neverosimil să nu vii să mă însoțești pe drumul de țară la hârsova prin gropi și râpi adânci nimeni nu putea înțelege
poemul luminii
credeam că exiști și așteptam să mă suni lumea își pierduse răbdarea o lume-ntreagă dispărea după mine tu cea mai aleasă
ieșire din cotidian
mă pregăteam să ies din cotidian lăsasem ușa deschisă pentru când ai să vii cu eleonora mă gândeam cum să ies cât mai repede să te cuprind peste tot numai știri funerare la radio moscova
nașterea evei poem cosmogonic
mi s-a spus că însemni VIAȚA începusem să studiez ebraica & nu știam cum te voi chema & îmi vei umple viața-mi cu viață ningi tu verde cu plozi pe numele meu pe care sa-i duc în cărucior pe
elisabeta
lumile noastre apropiindu-se o clipă din voia Celui Prea Înalt te numeai elisabeta altă elisabeta sau aceeași pe care o văzuse aivazosky căutându-mă și pentru care mă rugasem să uite mocirla
ut pictura poesis
începuse săptămâna patimilor și ai venit să mi te asameni mă urmaseși la sihăstria pentru taina mirungerii te-am urmat la calcutta trăiam cultul sfinților pe drumul damascului al părintelui
linia vieții
lumea fusese distrusă și totuși din două sau trei lumi care este linia vieții nefrântă pe care vom păși după o supă cu stalin sau bolul de orez cu nisip întins de mao nu am putut înțelege
peanul din martie
dragostea și frumusețea ta ca unui imam convertit la ortodoxie îngropat în rugăciunea de lumină la orice răscruce după ce părinții i-au săpat mormântul & din ziua aceea nu i-a mai fost
În casa Bandacului
Între ignoranță și uitare legea este floarea de cireș Don Quijote vorbind despre pământ pietre și codri seculari hoții de cai au vrut să fure boul lui Grigorescu Oul din care a ieșit
bacoviană
și ploua și ningea și înghețase pământul în februarie cu moină și bacovia te vedeam alergând prin parcuri printre statuile poeților vasluiului de odinioară ion iancu lefter accidendat de
idilă in arctica
am trecut dinaintea timpului și am vrut să nu mai auzim nimic se întâmplau lucruri fără de care fără de mine ți-era rău fără de tine îmi era și mai rău de singurătate fuseserăm
pastel
în lumea mea dispăruse firescul pentru ca să văd cum arăta lumea normală trebuia sa mă întorc pe urmele pașilor tăi săpați în zăpadă a nins și prin tunele de ger și de gheață vocea ta
dorul
venise și iarna cu geroasele cețuri și zilele lungi cât dorul cu dragostea ta albă te pregăteai să patinezi peste lumea mea înnegrită de timp și de păsări de pradă te zăream în gări
viața lui dostoievski
e adevărat lumea fusese distrusă însă nu ai considerat că este de bun simț să vorbim despre natura răului în aceeași zi în care un presedinte de țară este judecat de narcoterorism și
lex talionis a doua și a treia zi de crăciun
între noi nu mai era nimic posibil până când vinovații de spiritul demoniac al acestei lumi nu vor fi plecat la închisoare lista lor în poemul de mâine nu ai fost făcută pentru
sărutul
de crăciun voi fi cu împăratul și profetul david ținusem în echilibru lumina și ai fi vrut să vii pentru sărut nu știai să faci mai nimic și te-am învățat să cureți ceapa înșirând
vin sărbătorile
mă pregăteam de singurătatea sărbătorilor și să rescriu oda în metru antic totul era pustiit în lume într-o scrisoare din decembrie 1883 veronica îl întreba pe eminescu de ce nu se
atunci când iubirea nu există
atunci când iubirea nu există și eu îți spuneam că sufăr de toate infirmitățile lumii și de toată nedreptatea ai strâns din dinți și ai fi vrut să treci și peste acest secol al
toujours qu’ensemble
și după ce ai spus că globul pământesc se mutase la zăpodeni la mine în casă și am urcat pe coline pe sub nori roșiatici de noiembrie de ruteniu și după ce anevoie m-am despărțit de
