mon cher dieu

își purtau trupurile bolnave de imensa vorbire despre infinitul din sine se târau pe pământul-vagabond aidoma șarpelui după izgonirea din paradis li se zăreau coastele coasta lui adam despre care filocaliile confirmă în koine mi-era spaimă uneori cum să vindec eu coastele de sânge dacă vor năvăli talibanii cu turbane cenușii cum ar merita foarte multe dispute apriori despre bunătate & binețe cum ar merita foarte multe țări din europa occidentală după ce au renunțat la studiul aplicat al bibliei eu am avut o prietenă care locuia foarte aproape de munchen plecase cu bicicleta de la malbork la ierusalim via sibiu etc a oprit special bicicleta pentru mine am mai spus asta la hotel nimeni nu a putut dormi drumeția să-i fie de folos în sens ortodox locuiam pe atunci într-o țară în care nevestele de genii nu erau geloase poate puțin criminale doar puțin foarte puțin ca și cum bărbații le-ar ierta păcatul de păcat mă spăl cu apa limpede a izvorului în care an după an se aranjează decoruri largi infinite și înnebunite de pandișahi pe ultimul cunoscut de mine îl chema cel-care-vindecă umila viață a celor care savurează o înghețată în pustia leprei MÂNTUITORULAVINDECATLEPROȘI NUSEPREDÃLAORADEBIOLOGIEȘILANICIOORÃ mai târziu foarte târziu în noaptea crăciunului pe vechi am primit un telefon de la fata germană contrazicându-l pe heidegger ,,dumnezeu există’’ mon cher dieu de la malbork la ierusalim cu bicicleta trecând prin toate țările ex- &pro comuniste nu am făcut nicio pană acum știu voi predica evanghelia în toate țările ex- &pro comuniste care nu m-au ucis