cununa de spini
în cele din urmă omul acela a găsit transcendentul umblase-n toate lumile posibile podul palmei tale trecând dincolo de polii albăstrii și de emisferele cu clopot de alamă păduri și urgii
Kύριε ΣΟΡΕΛ
nu i-am putut rosti numele îmi spusese pe holurile acelea nesfârșite ca și cum ne-am fi plimbat prin cartea de nisip despre felul în care se construiește
cui e frică de bobby fischer
să rostești numele lui bobby fischer într-o dumnezeiască zi United State of America „farsă controlată de evrei ticăloși, circumciși, murdari și coroiați” ceea ce are mai profund țara
felul în care președinții au grijă de orhidee
te iubeam și -ți dăruiam orhidee se schimbau anotimpurile și cântecul subțire al unui zeu adormit ne însoțea tăcerea e adevărat vorbeam rar mai rar și știam că într-o zi ne va fi
am împlinit vârsta lui balzac(I)
ținându-ne de mână taboo pe vremea aceea și mult mai târziu am înțeles ce înseamnă suferința din dragoste dedicațiile pe care le poți împrumuta muribundului înainte ca tu să devii
pasărea paradisului în trassiberian expres
pasărea paradisului cântă pe umerii adolescentei se mută pe umărul fetiței din clasa a V-a fața ei luminează orașul se aprind sentimente adevărate ce a fost într-adevăr se pierde de pe un
când fila de sequoia devine hobby pe fb
mă întorc în trecutul zilei de azi am trăit foarte de demult & uneori foarte banal atingând cu mâna infinitul depărtărilor conversațiile cu ceilalți înlocuind secunda și grăbind-o constat o
lacrimosa
ultimul clopoțel nu mai sună se întâmplă și lucruri neprevăzute mortul din sicriu stă de vorbă cu cei vii morții îi pregătesc un fel de înmormântare o jumătate de miliard de
dialog aramaic în retragere continuă de acum 2900-2800 de ani
de lucrurile complicate mă apropiasem prea mult a vorbi despre complexificare filosofie a celor care își
asemuirea si neasemuirea celor care sunt de asemuit si de neasemuit într-o grădină de roșii
îți rupsesem pasul și mă ascunsesem după un vraf hârtii pe după soare pe după lună& eram capabil să pun o întrebare de o mie de miliarde numai și numai pentru ca-n viața noastră de
sms din lumea de dincolo
achile mă părăsise și eu începusem să mă sprijin de norul divin forța centrifugă a moleculelor mă făcea să contemplu plecarea lui de semizeu ape tulburi cotropiseră viața-mi era o zi în
odiseu contemplând naufragiul în zig-zag
mi-era din ce în ce mai greu să ies din naufragiul pe care mi-l pregătiseră zbătându-mă între viață și moarte ieșirea din adâncuri nu mai era posibilă decât prin cerul de lumină
calypso zum tode
se făcuse târziu înspre dimineață nu apucasem să mai cobor de pe catarg vânturile mi s-au reașezat în palmă savant în experiența definitivă a căderii -înspre-moarte vorbeam despre
dorința de moarte a lui odiseu
mi-era din ce în ce mai greu să trăiesc mă-mbrăcasem în idei cu toate harurile cădeam precum schiorii o urmasem îndeaproape pe erica femeia-androgin facerea lumii a început spun
nausicaapoem nelogodit cu moartea
peripețiile care te-au fascinat nu încep la troia întâmplările sunt supuse regalității numai în măsura în care regii biruie legile pe care ei înșiși și le-au aplicat loruși lista
nausicaapoem despre întoarcerea în adolescența mitului
te visam clipă de clipă nuit par jour faust n-a reușit să oprească timpul & pentru tine nausicaa am ales să interpretez semnele chaldeilor întoarcerea acasă mi se părea a fi fiind
scrisorile lui homer către odiseu
pe vremea aceea mă însoțea dostoievski înainte de condamnarea mea la moarte prin împușcare înainte de condamnarea lui la moarte prin împușcare înainte ca eu să-l urmez pe Iisus noul
elegia a patra
de atunci nopțile nu mai erau nopți adevărate timpul încremenise și ni se părea că sfârșitul era cu mult mai aproape decât ar fi spus lao-tzî golul dintre lucruri & fenomene nu schimbă
elegia a treia
să învingi melancolia filosofilor dimineața descifrând instantaneu ploaia de idei a pământului reavăn nu ești tu învinsul doar tu ai rămas să deschizi în absența lui sartre poarta
elegia a doua
doar tu nu ai mai venit am citit un poem despre un țăran ucis de o fată antică rustic scris poetesa cu pricina nu fusese niciodată la țară fratele meu mi-a cerut dovezi despre felul
elegia I
pe vremea aceea oamenii asistau la nașterea zeilor hesiod este unul dintre aceștia el m-a trimis pe mine să dezgrop literele feniciene după izgonirea din
Anul Nou
îl numeam Anul Nou când veneau sărbătorile el era singurul vrednic să poarte cea mai frumoasă căciulă împodobită cu fundițe colorate și cu mărgele de alun vocea lui umplea ulițele ni se părea
supleant poem futurist
ziua mi se fracturase la zenit uitasem o parte a mea atârnată de zaua stelelor răpiți de muzica sferelor o parte a teleportaților uitaseră să-mi ofere un autograf de la șaptezeci de
mistic poem andaluz
privește mătasea algelor devine briza materială a depărtărilor se ascunde în barbă de infailibilă conquista &măsurată e clipa de jucăuși pescăruși însângerați în cercul vieții de
