Jurnal
pasărea paradisului în trassiberian expres
irinucăi, fata prietenului meu L
2 min lectură·
Mediu
pasărea paradisului cântă pe umerii adolescentei
se mută pe umărul fetiței din clasa a V-a
fața ei luminează orașul
se aprind sentimente adevărate
ce a fost într-adevăr
se pierde de pe un umăr pe altul
viețile noastre trucate devin viața ei adevărată
timpul are culoarea apei după o ploaie repede de vară
fetița prietenului meu a împlinit unsprezece ani
nu mai acceptă să meargă de mână cu părinții
depășiți de limba rusă
băgată cu de-a sila în vagoane
direcția siberia în buncăre
nu le mai deschide nimeni
pasărea paradisului zboară
pe deasupra trenurilor în siberia
cea mai lungă cale ferată
cu ecartament dublu
ghiozdan dublu viață dublă
vom retrăi o mie de vieți
furtuna arctică se va stârni din senin
lacrimile îngerului va șterge întâmplările înalt-comuniste
pe care tovarășii ne-au pus să le slăvim
chiar am crezut asta
chiar am dat slavă din fașă
conștienți-neconștienți
virtus romana rediviva
strângeam din dinți și ne era frică
părinții ne încurajau că nu a venit sfârșitul lumii
la sfârșitul lumii va fi mult mai greu
din siberia
trenurile cu vieți adevărate nu s-au mai întors
deportații din fabrici subterane au venit pe jos
opt luni durează drumul la capătul căruia
nu te mai așteaptă decât pasărea paradisului
cântecul ei zglobiu ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat
paginile din bou-vagon date la casare
mai întâi mureau oamenii după care erau aruncați
pe câmpuri în taiga pentru corbi și hiene
apoi se raporta
terfeloagele au fost date de mâncare
pline de boli incurabile de tifos exantematic de păduchi de ploșnițe
pe lungul drum al exterminării ființei
doar pasărea paradisului și-a schimbat locul
așezându-se pe umerii din copilărie
cântând neînțelesul cântec al morții și al vieții
într-o nepământeană limbă
nepământeanul drum al transsiberianului
schimbând mai multe orânduiri sociale
eram prea cruzi și ne era frică nu credeam
era vorba despre viețile noastre
păsărea paradisului nu ne-a părăsit niciodată
deși nu credeam nu mai credeam
fetița de unsprezece ani a prietenul meu
știe să asculte pasărea paradisului și
încotro se îndreaptă cu ghiozdanul în spate
002667
0
