Jurnal
elegia a patra
1 min lectură·
Mediu
de atunci
nopțile nu mai erau nopți adevărate
timpul încremenise
și ni se părea că sfârșitul
era cu mult mai aproape
decât ar fi spus lao-tzî
golul dintre lucruri & fenomene
nu schimbă vidul existenței
peste palide chipuri
se așează imaginea înserării
la școala de genetică urbană
prima lecție este despre arta de a muri
savanți micenieni au descoperit
locul geometric în care stelele răsar și apun
dezlegând enigmele gemene
felul și alcătuirea acestora
compromisul căii lactee
inexprimabilul drum către sine
nonșalanța de a ști totul despre nimic
viața începe fără judecată
& se termină fără alternativă
geniul & trupul
fragil al lui eminescu sunt fără happy-end
teiul a înflorit și se revarsă deplin
peste gânduri & peste șesuri cu nori lungi
dând răspuns la toate întrebările
mai puțin la arta de a trăi
043.048
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cătălin Al DOAMNEI
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 134
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Cătălin Al DOAMNEI. “elegia a patra.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/catalin-al-doamnei/jurnal/14126793/elegia-a-patraComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GPDistincție acordată
GPGeorge Pașa✓Am citit toate elegiile pe care le-ați postat în ultimul timp, iar aceasta mi se pare mai reușită, nu neapărat din punct de vedere estetic, ci, mai degarbă, pentru faptul că are mai multă coerență, nu se mai sare,decât într-o măsură mică, de la o idee la alta. Nu mă împac totuși cu exagerearea utilizării semnului „&” în loc de „și”, mai ales că a devenit deja un clișeu al poeziei actuale. Nu știu care este relația dintre genetica urbană și arta de a muri, însă mă voi mai informa și voi mai medita la aceasta. Finalul îmi place ca idee, chiar dacă viziunea mea este puțin diferită, bazându-se pe o viziune mai mistică a vieții. Adică eu cred că Eminescu a dat pe deplin răspunsuri și la arta de a trăi. Numai dacă ne gândim la finalul din „ Numia poetul...”: „Și trăiește, chinuiește/Și de toate pătimește/ Și-ai s-auzi cum iarba crește.”
0
GPScuzele mele, mă refeream la poezia „În zadar în colbul școlii”. Poate corectați și la verbul „așază”.
0
RRNu cred că „existența’’ are „vid’’, căci ar însemna ca în imanența ei să stea golurile și nimicul, ceea ce e imposibil, fiindcă imanența este plină, nu are fisuri și hiatusuri și energizează continuu a fi-ul echivalent cu „timpul’’ legat de ființă.
0
IEDistincție acordată
Remarc tonul molcolm, naturalețea discursului, resemnarea potolită. M-am regăsit aici, și am recunoscut și glasul vieții omenești, sau unul dintre aceste glasuri, măcar ca impresie primă. Poate pe undeva Eminovici este (totuși) fericit. (Totuși), este trist în lume, floare albatră, floarea albastră! Îmi aduc aminte de cuvintele acestea și las lumina mea, ca un semn al sperării în nesperarea, poate, cam adâncă. Nu e așa, oare?
0