Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@catalin-al-doamneiCD
Cătălin Al DOAMNEI
@catalin-al-doamnei
Jurnal

elegia a patra

1 min lectură·
Mediu
de atunci nopțile nu mai erau nopți adevărate timpul încremenise și ni se părea că sfârșitul era cu mult mai aproape decât ar fi spus lao-tzî golul dintre lucruri & fenomene nu schimbă vidul existenței peste palide chipuri se așează imaginea înserării la școala de genetică urbană prima lecție este despre arta de a muri savanți micenieni au descoperit locul geometric în care stelele răsar și apun dezlegând enigmele gemene felul și alcătuirea acestora compromisul căii lactee inexprimabilul drum către sine nonșalanța de a ști totul despre nimic viața începe fără judecată & se termină fără alternativă geniul & trupul fragil al lui eminescu sunt fără happy-end teiul a înflorit și se revarsă deplin peste gânduri & peste șesuri cu nori lungi dând răspuns la toate întrebările mai puțin la arta de a trăi
043010
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
134
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Cătălin Al DOAMNEI. “elegia a patra.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/catalin-al-doamnei/jurnal/14126793/elegia-a-patra

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@george-pasaGP
Distincție acordată
George Pașa
Am citit toate elegiile pe care le-ați postat în ultimul timp, iar aceasta mi se pare mai reușită, nu neapărat din punct de vedere estetic, ci, mai degarbă, pentru faptul că are mai multă coerență, nu se mai sare,decât într-o măsură mică, de la o idee la alta. Nu mă împac totuși cu exagerearea utilizării semnului „&” în loc de „și”, mai ales că a devenit deja un clișeu al poeziei actuale. Nu știu care este relația dintre genetica urbană și arta de a muri, însă mă voi mai informa și voi mai medita la aceasta. Finalul îmi place ca idee, chiar dacă viziunea mea este puțin diferită, bazându-se pe o viziune mai mistică a vieții. Adică eu cred că Eminescu a dat pe deplin răspunsuri și la arta de a trăi. Numai dacă ne gândim la finalul din „ Numia poetul...”: „Și trăiește, chinuiește/Și de toate pătimește/ Și-ai s-auzi cum iarba crește.”
0
@george-pasaGP
George Pașa
Scuzele mele, mă refeream la poezia „În zadar în colbul școlii”. Poate corectați și la verbul „așază”.
0
@razvan-rachieriuRR
razvan rachieriu
Nu cred că „existența’’ are „vid’’, căci ar însemna ca în imanența ei să stea golurile și nimicul, ceea ce e imposibil, fiindcă imanența este plină, nu are fisuri și hiatusuri și energizează continuu a fi-ul echivalent cu „timpul’’ legat de ființă.
0
@iulia-elizeIE
Distincție acordată
Iulia Elize
Remarc tonul molcolm, naturalețea discursului, resemnarea potolită. M-am regăsit aici, și am recunoscut și glasul vieții omenești, sau unul dintre aceste glasuri, măcar ca impresie primă. Poate pe undeva Eminovici este (totuși) fericit. (Totuși), este trist în lume, floare albatră, floarea albastră! Îmi aduc aminte de cuvintele acestea și las lumina mea, ca un semn al sperării în nesperarea, poate, cam adâncă. Nu e așa, oare?
0