odiseu contemplând naufragiul în zig-zag

mi-era din ce în ce mai greu să ies din naufragiul pe care mi-l pregătiseră zbătându-mă între viață și moarte ieșirea din adâncuri nu mai era posibilă decât prin cerul de lumină opalină mă-nșurubasem în mine însumi precum martirii de moartea cea bună iubirea mai tare decât moartea mă trimitea la mii de ani de patimă sensul vieții și al morții devenise giratoriu nimeni nu mai știa încotro se mai află dacă e viu sau speculant al iluziei ideilor de plumb despre efemera existență dacă e bolnav din prea multa contemplare a unor întâmplări străine străin te regăsești printre ai tăi care-ți cer sufletul pentru mai puțin decât singura voință de putere pe care o pot desfășura pe covorul de idei intrate-n sicriu astfel constată hamlet despre țara lui totul e putred în danemarca &umbra tatălui se face tot mai mare nesomn al neînțelepciunii de a privi lucrurile atât de aproape încât să-ți intre în sânge &niciun garou nu poate opri hemoragia patetică medicii de gardă au plecat demult în spațiul neînsuflețit decât de palida înserare de ștearsa amintire a jurământului pătura din ambulatoriu este inscripționată cu numele lui hippocrate de la parter la ultimul etaj al celui mai înalt oraș-turn ce a început să prindă aripi de beton la un km deasupra contingentului locul în care nu se mai poate muri ÎNVIEREA DOMNULUI fiind cu adevărat singura problemă la care islamul nu a replicat prin sabie & pe care renascentiștii au transformat-o în forma perfectă a conținutului biblic în fond o nouă cădere din magnificiența de purpură a cardinalilor de cenușă de umbră de fum evul mediu își ascute timpanele simt căderea frunzelor în zig-zag toamna se așterne pe covoarele zeilor învinși de alți zei