sms din lumea de dincolo

achile mă părăsise și eu începusem să mă sprijin de norul divin forța centrifugă a moleculelor mă făcea să contemplu plecarea lui de semizeu ape tulburi cotropiseră viața-mi era o zi în care invanziile de lăcuste îi făcuseră pe toți să creadă că am murit sporadic trimiteam sms-uri din lumea de dincolo în speranța că voi apuca iarna de la sfârșitul lumii pe cerul plin de drone răsfrângându-se morțile fără judecată un popor o lume planeta & el trăiește transcriindu-și memoriile din sicrie de piatră rară ascultând marșul funebru requiemul lui mozart circumstanțele care împing viața înainte uneori rupând rândurile apriga insurgență de a te judeca până la ultima suflare sufletul devenind mai greu decât victoria asupră-ți povara de a exista în cea mai bună dintre lumile posibile ispita de a nu-l contrazice pe leibniz &toate câte ți-au fost date crezând că poți desface și înțelege ceea ce nu ți-a fost dat să înțelegi și să urmezi în largul tristeții și al melancoliei homerizilor briza mării ducându-ți cântul înspre sirenele pe care nordicii le așteaptă cotidian debarcând în zorii de ceață valpurgici melancolia de aur a scandinavilor extrasă din tratate pre-medievale alchimice știința sufletului care nu piere devine aur pur achile ți-a lăsat urma sufletului de semizeu și pasul testamentar grăbit de nemurire-n murire forța de a înfrunta până la capăt marea pentru toți cei care cred că vei fi demult murit până la capăt bând din marea de amar doar tu știi că mai trăiesc și că nu am greșit drumul pe marea care m-a învins cu colții reci de fildeș precum pasul tău când ai să treci