elegia a treia

să învingi melancolia filosofilor dimineața descifrând instantaneu ploaia de idei a pământului reavăn nu ești tu învinsul doar tu ai rămas să deschizi în absența lui sartre poarta absolutului &pentru ceilalți de mii de ani te înconjură lumina celestă & nu ai aflat cum coboară & urcă prin venele grecilor răspunsul la problemele presocraticilor presocraticii nu au lăsat prea multe mărturii prințule aveai atâta nevoie să mergi mai departe din deșert se apropie mari camioane cu incunabile explică timpul pe care l-ai petrecut tot mai singur în munții golași ai dobrogei casiene cuvântul mântuitor sămânța căzută în pământul cel bun irisul care nu minte autoironia macabră izgonită din universități celebre țurțurii topindu-se de pe streșini enormul tablou cu prea mult soare al lui whistler nu întunericul face legea pe fața pământului aflat la crepuscul intri în lume cu mască & ușa se închide după tine cu secretele piramidelor în soviete morții îngropați de vii tăifăsuiesc cu lenin pleacă în croazieră pe volga fiecare val ascunde un rit metafizica sufletului nemuritor aprinde o lumânare de ceară curată & albă se aud infinite incantații subpământene australe fără lacrimi primitivii ridică obeliscuri de oțel seară de seară pământul luminează fosforescent suav & tainic omul de azi și cel care a săpat volga lumina neapropiată flutură pe chipul blajin imperial soljenițîn scoate miliarde de măști inundă cu plânset oasele albe ale veșniciei