mistic poem andaluz

privește mătasea algelor devine briza materială a depărtărilor se ascunde în barbă de infailibilă conquista &măsurată e clipa de jucăuși pescăruși însângerați în cercul vieții de torero de jocul cu moartea briza se-ntețește &marinarii nu se mai întorc oasele lor sculptate de furtuni de dinainte de a ști cărei căderi cărei pescuiri minunate li se vor dărui sau vor cădea pradă înspăimântatelor vise citesc vîrsta regală a fagilor albi păsărari cu fața oțelită pornesc vânătoarea de oameni &după aceea de păsări &după aceea de mistică jivină pulberi fine acoperă numele numele întrece nemărginirea timp nu mai e s-a consumat printre măslini clipele au gust de măslin alb de lințoliu de coridă de bal cu arlechini medievali de frumusețe ce nu va mai sosi să învie o forță mai puternică