început de toamnă boreală

în zilele acelea -nceput de toamnă boreală nu mai trăiam viața mea eu cel mai personal dintre muritori trăiam depersonalizarea lumii în virtutea unor străvechi legendare jurăminte de bună seamă nu mai credea nimeni trecutul mușcase din mine cu zimți &idei trăite izbucniseră din mine precum vulcanii din adâncul oceanelor înnoptasem dar era mult prea devreme pentru a muri zăcusem la pat retrăind miticul trecut reintors năvalnic să mă sfâșie aidoma eroilor civilizatori care nu puteau fi treziți din alergare-n alergare nici măcar pe timp de cutremure orizontul se pierdea în viitorul din trecut & eu îl vedeam destrămându-se de pe fața ta întoarsă înspre partea nevăzută selenară în fiecare deceniu secol mileniu am contemplat imense focuri de artificii &nu mai știam când &unde&cum s-au întâmplat și dacă eu eram acela care ar fi trebuit să depună mărturie despre toate aceste fapte sublime pe care le-am trăit privind cum se descompune orizontul înainte & înapoi