când fila de sequoia devine hobby pe fb

mă întorc în trecutul zilei de azi am trăit foarte de demult & uneori foarte banal atingând cu mâna infinitul depărtărilor conversațiile cu ceilalți înlocuind secunda și grăbind-o constat o patrie care mi se așterne pe chip ca o biserică mii de trupuri la mii de km distanță din care viu e doar gândul unui trecut din viitor arborele genealogic al tuturor celor fără de țară crește în mine și se înalță colosal fără răspunsuri doar cu întrebări din cotidianul îmbălsămat prin spitale îngrijindu-l pe samarinean într-un alt fel de schimb de noapte din care nu se mai iese decât în halatul alb al dezghețului iarna-primăvara dacă nu se moare dacă nu se geme dacă nu este durerea pe care s-o alini din gene lungi neprefăcute pumnul de medicamente izbește melancolia o coboară din copacul primordial și o așează în infinitul alb pregătită de drumul majestuos al vieții renilor pot vorbi oamenii începuturilor pot visa pot fotografia un fel de hobby al mai marilor minții prea repede au fost toatele & surpându-ne aproape pierzându-ne aproape acoperindu-ne aproape ucigându-ne sufletele deschizând fila de sequoia uitată în copilărie ruptă de nămeții depărtărilor