Anul Nou

îl numeam Anul Nou când veneau sărbătorile el era singurul vrednic să poarte cea mai frumoasă căciulă împodobită cu fundițe colorate și cu mărgele de alun vocea lui umplea ulițele ni se părea că atunci se naște copilăria îngerilor din cărțile poștale locuia foarte aproape însă venea întotdeauna de foarte departe nu l-am mai revăzut niciodată din copilăria întroienită în memorie se stabilise în spania nu a putut veni la înmormântarea alor lui poate că nici nu a știut că între timp ar fi murit nimic nu a putut acoperi hăul memoriei tragicul și limitele despre care nu putem vorbi fără ca să doară mi s-a mai spus albise și devenise de nerecunoscut foarte subțire pentru drumurile aeriene dintre spania și românia era patriot & și-a lăsat familia în spania și a dorit să fie înmormântat printre cruci de lemn adevărate gradele de la revoluție îl făcuseră erou nimeni nu i-a contestat nemurirea doar oarba uitare