dorința de moarte a lui odiseu

mi-era din ce în ce mai greu să trăiesc mă-mbrăcasem în idei cu toate harurile cădeam precum schiorii o urmasem îndeaproape pe erica femeia-androgin facerea lumii a început spun sfinții părinți miercuri mercur fiind zeul șchiopătând după războaie fusesem rănit și îmi bandajasem rănile prin cuvinte nepereche al căror abis ontologic declanșa rafale de mașini de curse prin deșertul ființei nu l-am cunoscut pe heidegger ceea ce am înțeles a fost actul –de-participare-la-faptul-de-a-fi –în –lume la care din ecuație divină dumnezeiească nu subscriu trăiesc printr-o luciditate care alungă toate speranțele strămoșii mei n-au fost așa unchiul meu dinspre tată îl învinsese pe însuși împăratul nu și pe aristotel a cărui definiție a ființei transcende lucrurile obișnuiți cu lucrurile neduse la capăt cei care au părăsit veșnicia s-au instalat confortabil în vremelnicie voiam să rup în fapt pânzele sufletului umflate de dor însă ceea ce doare nu e faptul de a muri ci neputința de a suporta păcatul prea greu ce ți s-a dat umilința de fi îngenuncheat față de tine însuți împărate și cine era împărat în vremea lui homer colinda din cetate în cetate insul cu vederea mai profundă decât -faptul-de-a-fi –în –lume să-i comande cumva în spiritul lui alexandru macedon să nu moară prea curând odiseu și miercurea a fost așa spun sfinții părinți