cununa de spini

în cele din urmă omul acela a găsit transcendentul umblase-n toate lumile posibile podul palmei tale trecând dincolo de polii albăstrii și de emisferele cu clopot de alamă păduri și urgii necuprinse i-au dat seama la marginea lumii viața nu este întotdeauna foarte grea arbuști cu flori albe se întind monocord lacustre înghețate plutind în derivă pe banchiză îmblânzind fiarele cu iarba fiarelor înserarea nu mai vine & faptele eroice al căror martir devii nu pot descrie mersul în șir indian al planetei cultivând mărar la apropierea primăverii acoperind spațiul tetravalent arămiu cu frunze de platan &facerea de sine a celui singur tête-a-tête cu cel singur în departele sinelui conceptele devin cuvinte dintr-o limbă familiară învățată în ritmul inimii circular după schimbarea anotimpurilor abia deslușind astrele în orizontul diamantin păscând turma de vise o nouă cosmologie se-ncheagă dorul de ceea ce nu ai revăzut printre regnuri prin mii de ochi brăzdat de fulgerele ființei-n neființă te întorci și scapi și ridici cununa de spini în crugul anului înaintezi & cazi & nu mori