Poezie
pecetea lui solomon
elisabetei
1 min lectură·
Mediu
trebuia să închei pacea ierusalimului
mi se arătase isaia
și mă urmai tainic în păduri de foioase
cu pecetea lui solomon
trebuia să vii șchiopătând
din amurgul unei civilizații
știai că
nu-mi place să mă refer
la prezent la cei de față
în mai multe rânduri lăcustele
voiau să invadeze pământul
cai albi
își pășteau singurătatea
până la oase
marii inițiați ieșiseră din mit
urcând pe culmi nebănuite
mă urmai în arșița zilei
sub nori
ai văzut monahii de la olănești
și eteria
fiecare strigând în felul său
Ελευθερία ή Θάνατος
la 1800 byron
plin de sânge ducea steagul greciei
și monahii și mănăstirea nevăzută
și curtea domnească a moldovei
care a fost acolo
și despre care nu mai știe nimeni
ieșindu-ți înainte cu pecetea lui solomon
să vii
să închei pacea ierusalimului
00548
0