La Aniversara

Nemuritoarei mele profesoare

de limba și literatura română din liceu,

Greta Lascăr,

profesorului V. I. Cataramă, in memoriam

Ea era Împărăteasă.

El era cel dintâi.

Lumea mă-ntreba despre ei

și nu știam ce să spun.

Atunci l-am chemat pe Platon la mine

și o mie de fluturi au inundat postmodernismul

au devenit fluturii paradisului

În poemul despre nostalgia paradisului

Ezra Pound, T.S. Eliot erau atât de fericiți

încât orașul meu devenise poem

Literatura română strecurându-se

pe sub ușa oficialităților

într-un mod atât de original

încât Palatului Administrativ

au început să-i crească aripi

nu le tăiați, vă rog, entuziasmul

originalitatea care-i tot atât de importantă

ca și întâmplarea de a fi contemporani

cu alți oameni, cu alți zei-

cum ar spune Eminescu

Numai despre Împărăteasă

nu întrebați. Și nici despre

cel Dintâi.

[poem publicat cu ocazia medalionului literar \"Greta Lascăr-Vasile Ion Cataramă\", Vaslui, 11 februarie 2002]