soarele albastru apune-n livada cu portocali

a venit toamna în livada cu portocali iubesc ochii tăi de aur și de vise aidoma fantomelor din copilărie un soare albastru apune în livada cu portocali văd lucruri ciudate mă urmezi în moarte și eu am băut din apa cea vie a poemului și m-am adăpat din Iluzie mereu nu puteai s-adormi și-mi spuneai să nu visez căci vei pleca și mă vei uita și nu ne vom mai întâlni niciodată lăsându-mi doar cele zece mii de porunci ale politeții mi-ai dat de mâncare fluturi de aur aripile lor mi-au inundat viața ce țâșnește ca o apă vie din fantasma poeziei nu-mi mai amintesc ce m-a mai întrebat copilul cu ochii de aur toamna în livada cu portocali plecaseși