monștrii

mi-au ucis amintirile ruptă în mii de bucăți inima defilează și acum pe străzi tricolore când vorbeam despre mine eram altcineva și trupul altcuiva ducea cutia cu iluzii la groapă vedeam păpuși de ceară arzând în castele de nababi eram în zbor invers cu sufletele ce deschideau ușa interzisă pentru muza adormită între gheare de albatros bătându-mă cu aripi până la sângele șiroind din Cele zece mii de lucruri o, eram gelos când nu mai aveam ce spune la masă cu zeii când timpul în ruină se măsura după sulițele învinșilor dintr-un război mereu amânat dinainte pierdut și, totuși, fericit adoarme copilul cu jucăria stricată 20 oct.2009 (h:2.48)