fabrica de clei se află –n faliment universal
profund afectați muncitorii frecventează asiduu
masoneria de rit scoțian a umorului negru
nemaiputându-și dezlipi ochii violacei
de la sunetul surd
pe vremea aceea se înmulțeau livezile de smochine
păscute vertical de o lebădă neagră de o zebră albă
pentru prietenul meu poleite cu fildeș negru și alb
prinț al baladei și al jocului de
după ce păsărarul mi-a vorbit îndelung
adusese din pădurea de zmeură
o sută de pietre de moară
pentru a arăta fiului risipitor
cât e de greu drumul spre cer
iar fratelui fiului risipitor
eu cred că beethoven a compus eroica
pentru piața universității
și pentru poporul meu
o simfonie însângerată
trăită la mari altitudini de jurnaliști
care nu au știut niciodată
ce-nseamnă să
înnoptând printre ghețuri arctice
ți-ai închis inima într-o casă friguroasă
și toate anotimpurile aveau culoarea iernii
am ales copilăria toamnei
și visele nășteau realitatea dintr-o altă
dis-de-dimineață
don quijote și eminescu
au intrat în camera mea
și mi-au adus un balot de plută
toți prietenii mei se visau
marii privilegiați ai speciei homo poeticus
mai privelegiați
după o vacanță la cules portocale
niciun școlar nu a învățat lecția la limba română
din pricina faptului că aceste cunoștințe rupestre
nu te ajută la nimic după ce ai câștigat la alba neagra
cu
din punctul de vedere al strămoșilor
care nu m-au întrebat dacă vreau să mă nasc
mi s-a acordat cea mai înaltă demnitate posibilă
pe alocuri neinventată
insuportabilă
la 41ºcelsius
zeii de foc ai amiezii
ne urmează îndeaproape spre destinația finală
aflată în intervalul
dintre podul de piatră și km 0 al inimii
pe care nimeni nu știe să ni-l demonstreze
cu
pentru a alerga cât mai iute la cursa de șoareci
fiecăruia i s-a dat șoricioaică
în loc de demâncare
de bucatele cele mai alese
de pâinea cea de toate zilele
un fel de pesticid mortal
nu-l mai văzusem demult pe păsărar
îmi doream să nu moară
când el se ivi după un nor violet
și ne arătă luna sfâșiată de pe cer
cu aceeași dexteritate a jongleurului
pentru care viața nu are
frumusețea fusese sfâșiată
de un animal fioros
până atunci nemaiîntâlnit
ce se furișă-n amurg
și se făcu nevăzut într-un nerostit poem al crimei
ascuns ca un orizont după un alt orizont
m-ai
aprigi șacali sfâșie paznicii viselor
așezându-le oasele pe caldarâmul
unei zile fără sfârșit
ziua în care am fost nespus de fericit
și cel mai fericit dintre pământeni
aclamat de mulțimile
le spusesem tuturor că nu pot să mor
fără ca ei să-l cunoască
de aceea mai înainte de a-și da duhul
toți locuitorii cetății
aliniați cu paturile-n spinare
ca pentru ospiciu
suferind de
vei mai trăi până dimineață
lumea ideilor ți se va așterne înainte
ca un covor multicolor, mai mult roșu
pe care nu ai sperat niciodată să stai
vei încăleca armăsarul alb al tăcerii
dintre
aveam 8 ani și toate lucrurile începuseră cu mine
purtam asfințitul la gât ca pe-o cravată roșie de pionier
și nu bănuiam că-ntr-o zi va trebui să înot
prin câmpia Borges
salvând marii
am continuat să colindăm prin bazarul
de la marginea orașului
aproape nevăzuți înaintam printre fantome
și lucrurile ne intraseră-n oase
astfel încât deveniserăm un fel
estimp
domnul mâcnea împlinea 75 de ani
desăvârșita vârstă a înțelepciunii
numai eu cu dinescu
n-am mai ajuns la vetrișoaia
deși, între pământeni, eram singurii pregătiți
în trasul cu arcul
ca să pot ajunge a fi iertat
am comis toate elucubrațiile posibile
mi-s ochii abia întredeschiși
îmi dau seama că viața nu o poți schimba
ca pe o parolă uitată din temnițele
când n-am mai putut suporta durerea mamei
născându-mă pe nesfârșite câmpii sudice
mi-am distrus limitele
și-mi spuneam că viața fără de moarte
poate să-nceapă
sculptat de vânt
deasupra
CD