Cătălin Al DOAMNEI

după aceea m-am întors din priviri și am luat-o de mână pe marie-antoinette trecutul pusese ghilotina pe mine nu mă mai aflam la cina

aveam 8 ani și toate lucrurile începuseră cu mine purtam asfințitul la gât ca pe-o cravată roșie de pionier și nu bănuiam că-ntr-o zi va trebui să înot prin câmpia Borges salvând marii

am continuat să colindăm prin bazarul de la marginea orașului aproape nevăzuți înaintam printre fantome și lucrurile ne intraseră-n oase astfel încât deveniserăm un fel

estimp domnul mâcnea împlinea 75 de ani desăvârșita vârstă a înțelepciunii numai eu cu dinescu n-am mai ajuns la vetrișoaia deși, între pământeni, eram singurii pregătiți în trasul cu arcul

ca să pot ajunge a fi iertat am comis toate elucubrațiile posibile mi-s ochii abia întredeschiși îmi dau seama că viața nu o poți schimba ca pe o parolă uitată din temnițele

prietenul meu profesor de morala cea mai îndoielnică nu cunoștea pe nimeni nu știa ce este moartea voiam să-i explic cu argumente raționale cum se

când n-am mai putut suporta durerea mamei născându-mă pe nesfârșite câmpii sudice mi-am distrus limitele și-mi spuneam că viața fără de moarte poate să-nceapă sculptat de vânt deasupra

și eu vin din același trecut al prietenului care vânează monștri și-i lasă ca pe leșuri la fiece răscruce urmându-ne apoi ca umbre ale verii paiațe

de când mi-am uitat numele nici poemele perverse ale mariei osawa nu mai puteau să-nvie mortul care mă urma noapte de noapte în camera mea se adunau samurai și maria ținea cu mâna de viața

trăiam aceleași neliniști întotdeauna mult mai profunde îndepărtându-se ca o stea căzătoare când moare un om și se naște o tradiție nu știam să –ți răspund la neliniștea metafizică din pleoape

să nu mori joacă-te cu mine pe planeta unde crește trandafirul cel mai bun prieten din lumea fioroasă despre care nu știu mare lucru dacă tu ai două cămăși una galbenă și una

era într-o altă vară am plâns când eminescu și-a pierdut mințile cei mai mari inamici voiau doar scrisorile deșucheate oricum cu mult mai de preț decât orice comoară eram cu monte cristo și

devenisem campionul marilor idealuri îmi mai lipsea doar moartea ca o soră bună am ieșit pe străzile multicolore proaspăt asfaltate de municipalitate în amintirea tuturor promisiunilor

pentru că nu-mi e frică ucid fără să vreau cu voluptatea reginelor adultere în sensul acelor de ceasornic în baia-n care-a murit seneca când prietenul meu a primit un premiu de

în toate lucrurile am căutat perfecțiunea și n-am înțeles niciodată de ce nu poate exista precum cochiliile moluștelor aduse pe maluri pustii memoria lui van gogh mă urmează sângerând pe

cum vor fi arătat serbările lui dionyssos nu știu să descriu în detaliu vechii greci credeau în zeii lor mai mult decât credem noi în greve ei mâncau filosofia pe pâine noi cerșim un fel de

Aproape trăiesc ești mult prea departe de mine din neputința de a te opri când ai să pleci am înălțat ziduri până în lumea morților pentru tine am construit cea mai

Intrarea în viață a fost pe nisip Nașterea ta s-a petrecut pe nisipuri mișcătoare După ce te-ai născut mama ta nu te mai recunoștea ca fiind fiul ei Spitalul de nebuni părea genial și o mie de

as fi vrut să mă nasc în aceași zi cu rimbaud să fumăm împreună opiul cel mai de preț fără să -mi fie rușine până când hamlet ar fi adus ierburile sublime pe bicicleta extramundană a

Pentru că n-au cunoscut drama conștiinței, prietenii mei sunt niște naivi când doamna mea profesoară de limba română ne arăta cum zboară vulturii pe cerul înghețat eu desenam locul în care se

înainte de a muri tatăl meu mi-a dat să am grijă de ferma cu fluturi de aur pe care-o purtase ca pe-o cunună de lauri din vreme-n vreme din floare-n floare până când visele spărseseră

s-a cutremurat satul când m-am născut mama era–n dureri și nu putea să mă nască stră-străbunica din deal i-a spus stră-străbunicii de pe dealul albastru de pe malul albastru

amirosea a cicoare marea și a poem izgonit din paradis clipa era imensă ca un monstru marin unde-am ajuns totul era-n ruină și din ruinurile lumii copilul meu preschimba elementele materiei în

când m-am născut orașul semăna tot mai mult cu politica sovietică împletindu-și frenetic pânza de păianjen pe care avea s-o rupă într-o altă zi soljenițân pânza de păianjen era multicoloră,