toți cei care m-au crezut egalul lor
au murit înainte de vreme
și n-au mai putut să ajungă
la nunta de italieni români
care m-au rugat să le fiu naș
la fiesta venețiană cu vene violete
de
primul om de care nu am ascultat a fost tatăl meu
când mă tundea zero ca pe o pădure verde dispărută
înaintea invadatorilor
mai înainte ca andreea esca & tatulici
să devină personaje istorice
mâinile tale țeseau pânza de borangic a irealității
mari turme de capre sălbatice
mă urmăreau-n poeme abisale
de nedeslușit pentru neinițiați
parfumul tău stacojiu
mă făcea
mă vizitase
am stat mai mult de vorbă
spunea că vine dintr-un loc
unde ploi transversale
spală anotimpurile și le curățesc
precum valuri albe
oasele crailor de
orașul s-a umplut de ciumă neagră
nuntașii crimei sapă galerii anaerobice
pentru morminte de faraon învins
în buzunarul surd al lui beethoven
nu mai găsești partitura pierdută
într-un prea
învins de –mpăratul verii-n declin
ai fi vrut să pleci –ntr-o vacanță nemuritoare
după ce ai cules floarea
nemâncată de șarpele
ce l-a făcut muritor pe ghilgameș
singurul supraviețuitor al
fabrica de clei se află –n faliment universal
profund afectați muncitorii frecventează asiduu
masoneria de rit scoțian a umorului negru
nemaiputându-și dezlipi ochii violacei
de la sunetul surd
pe vremea aceea se înmulțeau livezile de smochine
păscute vertical de o lebădă neagră de o zebră albă
pentru prietenul meu poleite cu fildeș negru și alb
prinț al baladei și al jocului de
după ce păsărarul mi-a vorbit îndelung
adusese din pădurea de zmeură
o sută de pietre de moară
pentru a arăta fiului risipitor
cât e de greu drumul spre cer
iar fratelui fiului risipitor
eu cred că beethoven a compus eroica
pentru piața universității
și pentru poporul meu
o simfonie însângerată
trăită la mari altitudini de jurnaliști
care nu au știut niciodată
ce-nseamnă să
înnoptând printre ghețuri arctice
ți-ai închis inima într-o casă friguroasă
și toate anotimpurile aveau culoarea iernii
am ales copilăria toamnei
și visele nășteau realitatea dintr-o altă
dis-de-dimineață
don quijote și eminescu
au intrat în camera mea
și mi-au adus un balot de plută
toți prietenii mei se visau
marii privilegiați ai speciei homo poeticus
mai privelegiați
după o vacanță la cules portocale
niciun școlar nu a învățat lecția la limba română
din pricina faptului că aceste cunoștințe rupestre
nu te ajută la nimic după ce ai câștigat la alba neagra
cu
din punctul de vedere al strămoșilor
care nu m-au întrebat dacă vreau să mă nasc
mi s-a acordat cea mai înaltă demnitate posibilă
pe alocuri neinventată
insuportabilă
la 41ºcelsius
zeii de foc ai amiezii
ne urmează îndeaproape spre destinația finală
aflată în intervalul
dintre podul de piatră și km 0 al inimii
pe care nimeni nu știe să ni-l
pentru a alerga cât mai iute la cursa de șoareci
fiecăruia i s-a dat șoricioaică
în loc de demâncare
de bucatele cele mai alese
de pâinea cea de toate zilele
un fel de pesticid mortal
nu-l mai văzusem demult pe păsărar
îmi doream să nu moară
când el se ivi după un nor violet
și ne arătă luna sfâșiată de pe cer
cu aceeași dexteritate a jongleurului
pentru care viața nu are
frumusețea fusese sfâșiată
de un animal fioros
până atunci nemaiîntâlnit
ce se furișă-n amurg
și se făcu nevăzut într-un nerostit poem al crimei
ascuns ca un orizont după un alt orizont
m-ai
aprigi șacali sfâșie paznicii viselor
așezându-le oasele pe caldarâmul
unei zile fără sfârșit
ziua în care am fost nespus de fericit
și cel mai fericit dintre pământeni
aclamat de mulțimile
le spusesem tuturor că nu pot să mor
fără ca ei să-l cunoască
de aceea mai înainte de a-și da duhul
toți locuitorii cetății
aliniați cu paturile-n spinare
ca pentru ospiciu
suferind de
vei mai trăi până dimineață
lumea ideilor ți se va așterne înainte
ca un covor multicolor, mai mult roșu
pe care nu ai sperat niciodată să stai
vei încăleca armăsarul alb al tăcerii
dintre
CD